CCR a respins ca neconstituțională legea privind plata pensiilor private și o întoarce în Parlament din cauza articolului care permitea pacienților oncologici să primească, la cerere, 100% din bani ca plată unică.
.
Prevederea „încalcă principiul egalității în drepturi, întrucât instituie o discriminare care nu este bazată pe criterii obiective, ci, dimpotrivă, pe criteriul subiectiv al afecțiunii de care suferă membrul contributor la un fond de pensii”, spun judecătorii CCR. Într-o traducere oferită pe surse din Curtea Constituțională către agenția de presă Hotnews, problema e că excepția vizează doar pacienții oncologici și nu și alți contributori care suferă de alte boli cu risc vital imediat. E corect: dacă deschizi o portiță pentru unii, de ce nu și pentru ceilalți?
.
Legea se va întoarce deci în Parlament pentru a fi modificată pe baza cerinței judecătorilor CCR, care au acceptat toate celelalte prevederi ale proiectului. Totuși, rezultatul modificărilor va fi previzibil: cel mai probabil nu vor fi adăugați și alți pacienți cu boli cronice în excepții, ci vor fi scoși și pacienții oncologici, pentru că, „în momentul în care permiți celor care au contribuit să-și retragă, la momentul pensionării, sumele de bani de acolo, generează o problemă a întregului sistem”, potrivit declarațiilor senatorului Daniel Fenechiu citate de Hotnews. Adică ce-a fost construit pentru a asigura sustenabilitatea viitoarelor pensii nu poate supraviețui dacă fiecare își poate retrage banii la nevoie, oricât de legitimă ar fi nevoia.
.
Proiectul de lege prevede ca pensionarii să nu mai poată retrage decât 30% din suma acumulată la Pilonul II și III de pensii într-o singură tranșă, restul banilor urmând să-i primească eșalonat pe durata a 8 ani. Stabilitatea fondurilor se păstrează. Dar flexibilitatea – mai ales pentru cei aflați în situații-limită – se evaporă.
.
Este ușor să privești acest subiect exclusiv prin lentila tehnică. Să spui: sistemul trebuie protejat, regulile trebuie păstrate, principiile trebuie să fie uniforme. E cu mult mai greu să privești prin ochii cuiva care știe că are ani, poate luni, în față și care vede cum banii săi rămân blocați într-un cont al viitorului, deși el trăiește un prezent pe care încearcă să-l repare.
.
Pilonul II este promisiunea că într-o zi, după o viață de muncă, vei avea un sprijin în plus. Dar promisiunile sistemelor nu se împlinesc mereu în ordinea nevoilor reale ale oamenilor. Iar această decizie, oricât de coerentă ar fi juridic și financiar, lasă în urmă o întrebare incomodă: când viața și banii tăi se întâlnesc în același punct fragil, de ce sistemul îți amintește că nu-ți aparțin pe deplin?
