Se pare că noul judecător CCR Mihai Busuioc și-a majorat veniturile cu 150% în 2 luni, colaborând cu sora și cumnatul său – amândoi angajați în instituții publice – într-o afacere imobiliară offshore, stârnind suspiciuni cu privire la transparența tranzacțiilor, așa cum reiese din investigațiile Public Record.
.
Înainte să ocupe funcția de judecător CCR, Busuioc a ocupat funcții importante în mai multe instituții ale statului, iar sora sa, Andreea Voicu, ar fi fost și ea angajată la două dintre aceste servicii publice. În anul 2010, Mihai Busuioc ocupa funcția de director al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliară (ANCPI), iar sora lucra ca asistent registrator la Oficiul de Cadastru din Sectorul 4, instituție aflată în subordinea sa. Ulterior, în 2016, Voicu și-a făcut publică prima declarație de avere, odată cu angajarea la Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), unde, la acel moment, fratele ei deținea funcția de secretar general.
.
În ceea ce privește parcursul cumnatului său, Vlăduț Răzvan Voicu, odată cu angajarea sa în instituția de stat Nuclearelectrica, veniturile sale explodează. Dacă cele provenite din funcția de economist la serviciul administrativ Nuclearelectrica au atins, în 2024, 22.000 lei pe lună, postul său dintr-o firmă de comerț cu aparate electronice îi aducea în jur de 3.500 de lei pe lună.
.
Mai mult decât atât, în 2008, când Busuioc era director adjunct al ANCPI, a cumpărat împreună cu soția, cumnatul și sora sa un teren arabil în Cumpăna, achitând suma de 100€. După două luni, proprietarii l-au vândut cu 247.250€ unei firme nou apărute al cărei acționar majoritar era un offshore din Cipru.
.
O firmă offshore este o companie înregistrată într-o altă țară – un așa-zis “paradis fiscal” – decât cea în care locuiește sau activează proprietarul ei. Astfel, o firmă offshore ascunde identitatea adevăraților beneficiari nu pentru că e neapărat ilegal, ci pentru că este înființată într-o țară care permite acest lucru prin lege. De exemplu, dacă firma A (reală) din România vinde un teren către firma B, iar firma B este înregistrată într-un paradis fiscal, în acte, firma B este deținută de un intermediar, dar în realitate este controlată tot de persoana din România.
