Dacă ți se pare că până acum coaliția de guvernare a stat pe un butoi cu pulbere, gândește-te cum va arăta dacă se dinamitează. Pentru că asta riscă să se întâmple în alegerile pentru Primăria Capitalei, unde PSD, PNL și USR ar putea să uite pentru ce s-au aliat și să nu-și mai amintească decât pentru ce se luptă: voturi.
.
Scrutinul din 7 decembrie are toate șansele să devină scena perfectă pentru polițele neplătite ale partidelor care alcătuiesc azi Guvernul. Și sunt destule! Daniel Băluță (PSD), Ciprian Ciucu (PNL) și Cătălin Drulă (USR) sunt gladiatorii trimiși să se bată în arena înghesuită a Bucureștiului, iar de ei și de liderii celor trei formațiuni politice depinde în primul rând ca răfuiala să nu le treacă de granițele orașului la nivel național și să dinamiteze întreaga coaliție de la centru.
.
Asta spune în esență liderul UDMR, Kelemen Hunor, iar atenționarea lui vine ca o lecție de istorie recentă. A mai fost o coaliție care l-a susținut la prezidențiale pe Crin Antonescu, în 2025. A pierdut, coaliția s-a destrămat și au plecat toți acasă, cum a profețit parcă Paul Stănescu. Și asta pentru că înainte mai fusese o campanie prezidențială, în 2024, în care Ciolacu și Ciucă au jucat un tango al dezbinării care a scârbit atât de mult, încât un no-name, Georgescu, i-a umilit pe toți cu un cal, o găleată de apă și o porție de energie.
.
Acum, cu Anca Alexandrescu intrând 99% în scena localelor, susținută probabil și de AUR, se fragmentează și mai mult votul și așa împărțit între prea multe direcții și orgolii, iar cu un candidat anti-sistem puternic, candidații „sistemului”, mai ales dacă o să se și certe între ei, vor primi votul de blam și pentru scandal, și pentru guvernare. Alegerile locale ar trebui să fie o afacere administrativă. La București, devin o afacere existențială pentru o alianță care oricum abia se ține pe picioare.
.
Riscul cel mai mare nu e ca fiecare partid să piardă în fața altuia. Riscul e ca toți să piardă. Bucureștiul e o rampă – o poartă spre Cotroceni, spre legitimitate, spre viitor. Dar dacă fiecare sare la beregata celuilalt, nu mai câștigă nimeni. Și, în loc de un câștigător puternic, vom avea trei învinși care privesc acru la… cine știe? Poate un primar suveranist.
.
Dacă fiecare trage în altă direcție, pierdem toți, spune Kelemen Hunor, și nu se referă doar la partidele care alcătuiesc coaliția de guvernare. Are dreptate. Într-o țară obosită de alegeri și promisiuni, ultima imagine pe care și-o dorește electoratul e cea a unor partide care se sfâșie între ele și apoi vin, cu buzunarele goale de idei, să ceară încredere. Iar atunci întrebarea devine: nu cine va câștiga Primăria, ci ce va mai rămâne în picioare după ce toți se ceartă?
