La câteva ore după ce Donald Trump a amenințat cu anihilarea civilizației iraniene dacă Iranul nu deschide strâmtoarea Ormuz, Statele Unite și Iran au acceptat o încetare a focului pentru două săptămâni. Literal, aproape în al doisprezecelea ceas: cu circa o oră și jumătate înainte să expire termenul dat de președintele american. Armistițiul temporar intermediat de Pakistan a fost prezentat ca o victorie de ambele părți. Iar acesta e primul semn că nimeni nu a câștigat cu adevărat.
.
Lumea se poate pune de acord asupra unui singur lucru: acordul de încetare a focului este extrem de volatil – nu doar pentru că Israel a continuat să atace Libanul, nici pentru că Iranul a continuat să atace țările din Golf sau că Garda Revoluționară a spus că rămâne „cu degetul pe trăgaci”. Și mai grav: cele două tabere au definiții perfect incompatibile pentru cum ar trebui să arate pacea.
.
Trump a spus că a acceptat încetarea temporară a focului având ca bază de negocieri o propunere în 10 puncte înaintată de Iran, care prevede, între altele, garanția că Iranul nu va fi atacat, încheierea atacurilor Israelului asupra Libanului (Hezbollah), controlul Iranului asupra Strâmtorii Ormuz, ridicarea sancțiunilor și deblocarea activelor iraniene înghețate. Condiții inacceptabile pentru Statele Unite, despre care totuși Iran susține că Trump le-a acceptat.
.
De cealaltă parte, Trump a implicat Statele Unite în acest război pentru a împiedica Iranul să obțină arme nucleare, ca să-i distrugă capacitățile balistice, să-i elimine proxy-urile regionale și să creeze posibilitatea unei schimbări de regim. Aproape 6 săptămâni mai târziu, armistițiul temporar a fost acceptat fără ca măcar unul dintre aceste obiective să fi fost îndeplinite.
.
Regimul este același. Uraniul îmbogățit este tot în mâinile Iranului. Strâmtoarea Ormuz este în continuare controlată de Teheran. Singurul lucru care s-a schimbat este tonul președintelui american. Trump, care amenința cu distrugerea totală, vorbește acum despre cooperare, despre business, despre un regim mai bun decât celălalt… deși este același.
.
Așa că, în acest moment, avem în cel mai bun caz o remiză – notabil totuși, între cea mai mare putere armată a lumii și un regim care, după 6 săptămâni de bombardamente, continuă să fie buturuga mică ce răstoarnă toate calculele regionale și globale.
.
Vineri, Pakistanul va găzdui negocieri între Iran și SUA la Islamabad pentru a discuta un acord de pace. E o ocazie bună pentru Trump, acum optimist, să-și facă într-un fel sau altul mult-dorita ieșire din scenă, declarând victoria SUA-Israel prin degradarea capacităților militare iraniene, în timp ce Teheranul va declara victorie prin rezistență.
