O combinație toxică de scădere a nivelului de trai, lipsă de perspective pentru tineri, incapacitate politică și instituțională de reacție și propagandă care arată cu degetul către un dușman inventat amenință să schimbe harta politică a continentului european. La Moscova, cineva zâmbește. Și așteaptă.
.
Bulevardele capitalelor Europei sunt de câteva secole scena pe care democrațiile și-au negociat libertățile, și-au răsturnat guvernele și și-au strigat nemulțumirile. Astăzi însă, ele devin un al doilea front al războiului purtat de Putin împotriva Occidentului. Magazine jefuite, ciocniri violente, clădiri publice atacate și imagini apocaliptice distribuite la nesfârșit pe rețelele sociale dau măsura unui incendiu de proteste care mătură acum întregul continent. Și totuși, e foarte posibil ca acesta să fie doar prologul.
.
Pentru data de 20 noiembrie se pregătește în 48 de țări si capitale o zi internațională de manifestații sincronizate ale tinerilor, orchestrate sub un slogan cu ecouri tulburător de asemănătoare cu ceea ce Kremlinul „șoptește” europenilor pe rețelele sociale încă de la începutul invaziei din Ucraina: nu e războiul vostru. „Luptăm pentru viitorul nostru, nu pentru războaiele lor!” spune International Youth Strike, un conglomerat eterogen de asociații animate de nostalgii ideologice și agendă comunistă, care se află în spatele acestor proteste. Care de asemenea denunță în manifestul său imperialismul vestic si deplânge soarta Palestinei, Iranului, Venezuelei sau Cubei, dar trece sub o tăcere protectoare Rusia sau războiul imperialist al lui Putin în Ucraina, în timp ce afirmă că Alianța NATO ar trebui dizolvată.
.
Săgeata protestatarilor e îndreptată direct împotriva reînarmării continentului și a reintroducerii serviciului militar obligatoriu, aceștia cerând redirecționarea resurselor către investiții sociale. Tinerii vor, deci, o Europă care renunță singură la propria sa capacitate de apărare în schimbul promisiunii unui trai mai bun.
.
Sunt legitime revendicările manifestanților? Desigur, Europa are nevoie de locuințe accesibile, servicii publice funcționale și oportunități pentru o generație care nu crede că va putea trăi mai bine decât părinții săi. Ce nu înțeleg însă mulți dintre acești tineri este că o parte dintre problemele economice și sociale cu care se confruntă Europa astăzi sunt nu doar interne, ci poartă și amprenta deciziilor a doi lideri politici: Vladimir Putin și Donald Trump. Ambii au declanșat sau alimentat conflicte care drenează resursele continentului și erodează puterea de cumpărare a europenilor. Ambii contribuie, în moduri diferite, la strângerea Europei într-o menghină, mizând pe faptul că unitatea sa, mai devreme sau mai târziu, se va frânge.
.
Probabil exact asta se va și întâmpla: furia tinerilor va deveni, în timp, combustibil electoral care va alimenta partidele radicale care vor fragmenta politic blocul comunitar. Radicalii sunt deja la guvernare sau susțin cabinete în Praga, Helsinki, Bratislava, Zagreb și Ljubljana, în timp ce în Marea Britanie partidele tradiționale au înregistrat cel mai slab rezultat combinat din ultimul secol. Dar valul de proteste anunțat pentru perioada următoare precede un superciclu electoral decisiv. În Franța, unde Marine Le Pen își lansează candidatura la prezidențiale chiar în acest weekend, candidații radicali de stânga și de dreapta sunt favoriți. În Spania, premierul Pedro Sánchez se clatină serios și e foarte aproape de a fi înlocuit de o coaliție de dreapta. În Italia, Giorgia Meloni e provocată de dreapta și mai radicală, în timp ce în Germania, AfD domină intențiile de vot după victorii spectaculoase în alegerile regionale.
.
Războiul lui Vladimir Putin nu se mai poartă doar pe linia frontului cu tancuri și artilerie, ci și în algoritmul de pe telefonul unui tânăr din Lyon sau pe pancarta unui student din Berlin. Dacă liderii europeni nu vor găsi o cale de a reconcilia securitatea continentului cu restabilirea speranței economice pentru propria tinerime, valul de proteste de la sfârșitul acestui an va fi doar scânteia care va aprinde o nouă Europă – una mai fragmentată, mai slabă și exact pe placul Kremlinului. Războiul lui Putin nu e doar al Ucrainei. A fost întotdeauna al nostru.
