Donald Trump a vândut americanilor povestea Americii puternice, „great again”, care nu mai înghite nimic de la nimeni. A ieșit pe scenă cu vocea ridicată și cu pumnul strâns și a cerut taxe vamale aliaților – de 15% pe bunurile venite din Europa și promisiuni de contracte grase pentru energie și echipamente militare americane vândute Uniunii Europene. Pe hârtie, pare o demonstrație de forță. În realitate, e sau poate deveni ușor o lovitură dată propriului popor.
.
Un studiu recent al Institutului Economic German IW a scos la iveală ceva ce puțini au observat: Dependența Statelor Unite de importurile din Uniunea Europeană a crescut masiv în ultimii 15 ani, pe măsură ce dependența SUA de China a scăzut dramatic. Deci Europa a fost cea care i-a ținut spatele Americii permițându-i să-și reducă dependența de cel mai mare rival strategic și acum plătește scump recunoștința americană: Trump a pus în față tarife punitive și o factură uriașă pe masa Bruxelles-ului. Iar Ursula von der Leyen a semnat acordul.
.
Dar dacă, în loc de semnătură, președinta Comisiei Europene i-ar fi plătit lui Trump tarifele cu tarife?
Scurtă ilustrare a contextului: UE și SUA sunt principali parteneri comerciali unul pentru celălalt, iar în 2024 valoarea comerțului dintre cele două puteri economice a fost de 867 de miliarde de euro, aproape dublu față de acum 10 ani.
Între altele, SUA importă din UE mașini, produse chimice și echipamente electrice: motorul industriei americane funcționează pe piese și componente europene. Dacă mâine mașinile americane ar intra pe piața europeană cu taxe grele? Dacă gazele lichefiate americane ar fi taxate până la punctul în care companiile europene ar prefera alte surse? Dacă whiskey-ul, simbol al mândriei americane, ar deveni cu câteva zeci de euro mai scump pentru cumpărătorii din Paris, Berlin sau București?
.
Ar fi o oglindă pusă în fața Americii: costul real al „măreției” trumpiste ar fi plătit de americanul obișnuit – gospodarul din Ohio, muncitorul din Detroit, familia din Texas:
- Consecință pentru americani: companiile americane ar vinde mai puțin, ar reduce producția și ar putea disponibiliza angajați. Veniturile afectate se traduc în scăderea puterii de cumpărare a familiilor din SUA.
- Consecință pentru consumatori: prețurile bunurilor finite produse în SUA (mașini, electrocasnice, medicamente) ar urca, pentru că multe produse americane depind de componente care vin din UE. Americanul de rând ar plăti mai mult la raft, chiar dacă nu cumpără direct produse „Made in EU”.
- Consecință pentru toți: Spre deosebire de China, care e și producător și exportator de masă, Europa livrează bunuri cu valoare adăugată mare, greu de înlocuit rapid. O piesă pentru o mașină germană, un echipament medical italian, o substanță chimică produsă în Belgia – acestea nu se fabrică peste noapte în Kansas.
- Consecință pentru Trump însuși: Tarifele sunt, în esență, impozite pe consum. Americanii ar simți efectul nu doar prin scumpiri, ci și prin inflație generalizată. Într-o economie deja tensionată de datorii mari și de costuri ridicate la credite, tarifele reciproce ar însemna o erodare a puterii de cumpărare. Și vin alegerile parțiale.
.
Donald Trump își joacă, încă o dată, rolul de negustor de zgomot: face spectacol și uz de forță, dar ascunde nota de plată. Iar dacă Europa ar decide să nu mai fie doar figurantul tăcut din această piesă, ci să joace la fel de dur, s-ar putea ca americanul de rând să descopere că sloganul „Make America Great Again” vine la pachet cu un bon de casă usturător. Și atunci poate că întrebarea adevărată nu e dacă Europa îi va răspunde cu aceeași monedă, ci cât de pregătită e America să plătească prețul propriilor visuri.
