Dacă ai nevoie de un Donald Trump care să anunțe în cuvinte mieroase „susținerea deplină” în cele mai problematice alegeri din ultimii 15 ani, toate șansele sunt să te temi că deja ai pierdut cursa. Da, alegerile din 12 aprilie sunt, fără exagerare, cele mai dificile pentru Viktor Orbán din 2010 încoace. Dar mesajul proaspăt venit de la Washington s-ar putea să nu fie colacul de salvare pe care îl spera premierul Ungariei, ci mai degrabă confirmarea că domnia lui este într-o zonă periculoasă.
.
Sprijinul public al lui Trump vine și într-un moment prost ales, când Europa privește tot mai mult administrația americană cu neîncredere, iar pe Donald Trump cu dezamăgire și pe alocuri cu furie. Să apari în această ecuație ca „omul lui Trump” s-ar putea să nu fie deci un avantaj electoral, ci o etichetă incomodă, cel puțin pentru o parte din electorat, mai ușor de enervat. Mai ales într-o Ungarie izolată, cu fonduri europene blocate din cauza degradării statului de drept și o economie care scârțâie din cauza asta.
.
Sondajele confirmă de ceva timp că Orbán se clatină. Sigur, nu cele comandate de guvern, care îl dau favorit etern, ci cele independente, care arată o cursă strânsă, în care favoritul nu este premierul: pentru prima dată, Orbán e depășit constant de un contracandidat.
.
Reacția sa? Previzibilă. Scoate bani din buget pe care-i împarte oricui vrea să-i primească doar-doar să-l voteze, promite, sperie, amenință. Când nu merge cu binișorul, le spune maghiarilor că alternativa la el este „haosul și sărăcia”, sau că un guvern pro-Bruxelles ar putea trimite tinerii maghiari pe frontul din Ucraina.
.
Pare că nimic nu funcționează, însă. Scandalurile de integritate din jurul Fidesz, izolarea internațională a Ungariei și scăderea nivelului de trai erodează baza de putere a lui Orbán. Puterea de cumpărare a maghiarilor este printre cele mai scăzute din Europa, iar populismul nici nu ține de cald și nici nu plătește facturile.
.
În plus, Orbán se confruntă cu o problemă nouă și mult mai periculoasă decât opoziția fragmentată din trecut: Péter Magyar. Un adversar care vine din interiorul sistemului conservator. Un Orbán mai tânăr, mai curat, fără oligarhi în spate, fără reflexe autoritare, dar fără să respingă valorile tradiționale.
.
Magyar a reușit ceva ce părea imposibil: să unească alegători de centru-dreapta dezamăgiți de Orbán cu votanți de stânga care nu mai aveau speranță. O face ocolind presa controlată de guvern, direct pe TikTok și Facebook, într-un spațiu unde propaganda Fidesz nu mai are monopol.
.
Mesajul lui e simplu și periculos pentru actuala domnie: viață mai bună, bani europeni deblocați, relații funcționale cu Bruxellesul, o Ungarie mai integrată în Europa și în NATO. O normalizare, pe scurt. Iar normalizarea este cel mai mare dușman al unui regim construit pe conflict permanent.
.
Rezultatul alegerilor rămâne incert, cu două luni înainte de scrutin. Mulți alegători sunt încă indeciși, iar Fidesz e puternic în afara urbanului mare. Dar un lucru e clar: pentru prima dată în ultimul deceniu și jumătate, Viktor Orbán nu mai luptă doar cu Bruxellesul, cu presa sau cu opoziția. Luptă cu propria uzură. E o bătălie pe care liderii autoritari o pierd, mai devreme sau mai târziu.
