Știi cum e când vezi un film pe care l-ai mai văzut? Libia, Siria, acum Venezuela. Aceiași actori, același stil, doar țările se schimbă puțin. SUA tocmai a făcut ceea ce face cel mai bine – a intrat peste Maduro ca un buldozer, l-a scos din țară în helicoptere Chinook, și acum tipul e pe undeva pe un portavion, probabil întrebându-se cum naiba a ajuns aici.
.
Trump a fost destul de direct: „operațiune briliantă”, atacuri la scară largă, Caracas bombardat în miez de noapte. Fără preambuluri, fără diplomație, fără acel balet penibil al „negocierilor internaționale”. Motivul oficial? Narcotrafic. Maduro ar conduce „Cartelul Soarelui” – care, să fim serioși, sună ca un nume de gang de pe lângă plajă, nu ca o organizație teroristă. Dar asta e eticheta de pe sticlă. Ce e înăuntru e altceva: petrol, influență în backyard-ul american, și mesajul că, dacă te joci prea mult în grădina SUA, te trezești cu Delta Force la ușă.
.
Venezuela e doar ultima piesă într-un șah mai mare. Siria a căzut, Assad e dus, rușii au fost scoși din ecuație. Acum Venezuela. Și toți privim spre Iran, unde protestele au explodat pe fondul unei economii care se prăbușește mai tare decât rialul iranian pe piața valutară. Trump a fost, cum să zic, clar: dacă Iranul începe să tragă în protestatari, SUA vine „să-i salveze”. „Locked and loaded”, cum i-a plăcut să spună. Iranienii au răspuns pe măsură – toate bazele americane din regiune devin „ținte legitime” dacă SUA intervine.
.
Avem un Mexican standoff geopolitic, cu milioane de iranieni în stradă între cei doi tipi cu pistoale țintite unul spre celălalt. Dar iată partea pe care nimeni nu vrea s-o spună cu voce tare: toate astea sunt posibile pentru că undeva, într-un birou cu perdele grele și whisky scump, SUA și China au ajuns la o înțelegere. Nu e scrisă, nu e semnată, dar e acolo – un G2 de facto. China primește mână liberă în Asia. Taiwan, Marea Chinei de Sud, toată vecinătatea lor – curtea lor. În schimb, SUA face ce vrea în emisfera vestică și Orientul Mijlociu.
.
Rusia? Rusia devine satelitul Chinei, nu mai contează prea mult în ecuație. G20-ul? O glumă. Lumea se împarte între două imperii, punct. E ciudat cum ne-am întors la Războiul Rece, doar că acum adversarul e capitalist, poartă costume de la Armani și produce iPhone-urile tale. Diferența e că în loc de două ideologii care se urăsc, avem două imperii care și-au împărțit prăjitura și acum mănâncă fiecare din bucata lui.
.
Pentru Venezuela, pentru Iran, pentru toți ceilalți prinși la mijloc, mesajul e simplu: aflați-vă locul în ordinea nouă sau riscați să deveniți următorul exemplu. Nu mai există neutralitate, nu mai există „mișcare de nealiniere”. Alegi o parte sau partea te alege pe tine – de obicei când bombardierele încep să zboare. Întrebarea nu e dacă urmează Iranul. Întrebarea e când. Și câți dintre protestatarii pe care Trump promite să-i salveze vor supraviețui propriei lor salvări. Bine ați venit în lumea G2. Luați loc, spectacolul abia începe.
