Există un fel de nebunie instituțională în România care, dacă n-ar fi reală, ar părea un scenariu dintr-o comedie absurdă. Șapte hidrocentrale, majoritatea construite în proporție de 80 până la 98%, stau abandonate prin păduri, ruginind frumos, pentru că niște lilieci, niște șopârle și câteva moluște au primit, prin intermediul ONG-urilor de mediu, dreptul de veto asupra securității energetice a unei țări de aproape 20 de milioane de oameni.
.
Povestea e simplă, chiar dacă nimeni n-o spune așa: Parlamentul a votat toamna trecută o lege prin care hidrocentralele devin obiective strategice de securitate națională, cu aviz CSAT. Legea debloca lucrările la șapte centrale care ar fi adăugat 214 MW în sistemul energetic național. Nu e mult, dar e energie curată și predictibilă, produsă în România, din surse pe care le avem deja construite aproape integral. Logica era banală: termină ce ai început, în loc să lași betoanele să se dezintegreze prin Carpați.
.
Apoi a intervenit Nicușor Dan. Președintele, fost activist de mediu, să nu uităm, a trimis legea la Curtea Constituțională, invocând neconstituționalitate și pericol pentru ariile protejate. Nu a invocat un viciu de procedură concret, ci a preferat formularea elegantă despre „regres legislativ periculos” și „obligații europene”. Traducere din limba de lemn: tragere de timp.
.
Nu e prima oară. În 2022, CCR a mai declarat neconstituțională o lege similară, dar pe motive de procedură, bicameralism încălcat, nu pe fond. Parlamentarii au revenit cu o variantă corectată procedural, iar acum Cotroceniul o blochează din nou. E ca într-un joc de ping-pong în care mingea e securitatea energetică a țării, iar jucătorii nu se grăbesc niciunul.
.
Diana Buzoianu, ministrul Mediului de la USR a declarat că, în loc de hidrocentrale, ar fi mai bine să punem panouri fotovoltaice. Ce nu zice ministra este că în timpul zilei când este soare și consumul este mic, vindem excesul de energie și la prețuri negative, iar seara cumpărăm scump și foarte scump energie produsă de vecinii noștri din gaz și cărbune.
.
De partea cealaltă, expertul în energie Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, spune lucrurilor pe nume: e mult mai rău să lași aceste construcții abandonate în pădure decât să le termini. Cine nu crede, zice el, să meargă să vadă ce s-a întâmplat cu termocentrala abandonată din Munții Anitei, apă murdară, copaci căzuți, un dezastru ecologic în toată regula.
.
Ironia e superbă: tocmai abandonul creat de blocajele ONG-urilor produce exact distrugerea de mediu pe care aceleași organizații pretind că o previn. Și mai e un detaliu pe care activiștii îl ocolesc cu grație: aceste proiecte au deja avize de mediu obținute. Construcțiile sunt realizate în mare proporție. Varianta alternativă, demolarea, cerută de unele ONG-uri, ar costa o avere și ar produce un impact ecologic incomparabil mai mare decât finalizarea lor.
.
Între timp, în lumea reală, românii se confruntă cu facturi la energie tot mai mari, cu secete tot mai lungi, cu inundații tot mai frecvente, exact fenomenele pe care amenajările hidrotehnice sunt proiectate să le atenueze.
.
România importă energie scumpă, vorbește despre independență energetică la fiecare summit și conferință, dar când vine vorba să termine niște hidrocentrale construite în proporție de 90%, se oprește. Pentru că șopârlele și moluștele bipede ce fac afaceri cu energie vor profit mare și mai mare.
