Ministra Mediului a spus că putem ridica „chiar anul acesta” un parc solar cu stocare care să producă „cât cele patru hidrocentrale”, la „o sumă de 8 ori mai mică”. Sună frumos. Sună și incorect.
.
1) Amestecul de mere, pere și… MWh
„Aceeași capacitate de producție” este o formulă ambiguă. Vorbim de putere instalată (MW) sau de energie anuală livrată (MWh)? Hidro are un factor de capacitate mai mare decât solarul și, crucial, e dispecerizabil – adică produce când ai nevoie, nu doar când e soare. Un parc solar cu baterii îți dă câteva ore „pe întuneric”, nu săptămâni și cu atât mai puțin sezon.
2) Costurile reale: când adaugi bateriile, nu mai e 8x
Da, solarul e foarte ieftin la LCOE global (0,043 USD/kWh în 2024), dar hidroelectrica nouă e 0,057 USD/kWh – diferență, nu prăpastie. Iar când treci de la „PV simplu” la „PV + stocare”, costul urcă semnificativ: Lazard indică pentru utility PV+storage o plajă mult peste PV simplu. Cu alte cuvinte: „8 ori mai ieftin” nu se regăsește în datele serioase.
3) Ce pot și ce NU pot bateriile în 2025
Bateriile de rețea fac minuni la vârf de sarcină, frecvență și arbitraj, dar sunt, de regulă, soluții 2–4 ore. Nu țin loc de stocare pe termen lung și nici de serviciile inerente de inertie, black-start, reglaj tensiune pe care hidro le oferă nativ. Asta nu e romantism hidro, e manual de operare a sistemului energetic.
4) Care sunt „cele patru” și ce produc ele, de fapt
„Patru hidrocentrale” înseamnă, în practică, Pașcani (Siret), Răstolița (Mureș) și cele două din Defileul Jiului (Bumbești și Dumitra, în cadrul AHE Livezeni–Bumbești). Pe Jiu, proiectul are ~65 MW instalați și ~259–283 GWh/an producție estimată; are acord de mediu emis în iunie 2025, după ani de litigii. Răstolița are 35,2 MW și ~120 GWh/an, cu un istoric complicat al avizelor; iar Pașcani e mică (sub 10 MW, ~25 GWh/an), dar cu rol de apărare la inundații și alimentare cu apă. Strâns laolaltă, nu vorbim de jucării.
5) „Poluatorul plătește studiul” – așa cere UE, nu e o șmecherie
Ministra spune că e „aberant” ca Hidroelectrica să plătească studiile de mediu. Așa funcționează, de fapt, Directiva EIA în UE: dezvoltatorul pregătește raportul de impact, iar autoritatea publică evaluează și decide. Dacă vrei să schimbi asta, nu schimbi „aberații”, ci o Directivă europeană (art. 5 din Directiva 2011/92/UE, cu modificările ulterioare). Tocmai de aceea există consultări publice, evaluare adecvată pentru Natura 2000, contestații în instanță.
6) Aria protejată – da, dar nu totul e alb/negru
E corect: proiectele din Defileul Jiului se suprapun cu sit Natura 2000 (ROSCI0063) și au fost anii de ping-pong juridic. Răstolița a avut inclusiv suspendări în instanță pe acordul de mediu; în același timp, Guvernul a împins la reluarea lucrărilor, amplificând controversa (specii protejate precum lostrița). Pașcani nu e în arie protejată – de aceea a și mers administrativ mai repede. Adevărul incomod: fiecare piesă are un profil de mediu diferit și trebuie judecată caz cu caz, nu cu maceta.
7) „Chiar anul acesta”? Hai să coborâm din avion
Chiar și cu RED III (proceduri accelerate), permitting + racordare la rețea nu sar peste noapte. România tocmai și-a rescris regulile de alocare a capacității de rețea (inclusiv licitații și garanții, pentru a desființa „proiectele-fantomă” care blocau grila). E bine, dar nu e teleportare. Un parc PV de câteva sute de MW cu baterii are nevoie de teren, avize, ATR, conexiune, echipamente. Unele proiecte se mișcă, dar „livrăm în același an” la scară mare e mai mult declarație de platou TV decât plan de execuție.
8) Sistemul are nevoie de „și”, nu de „ori”
Dacă ținta e securitatea energetică cu emisii mici, soluția e mix: PV (ieftin), eolian (cu profil complementar), hidro (flexibilitate, servicii de sistem, multi-anual), plus stocare – baterii (ore) și hidro-pompaj (durată lungă). E exact direcția în care merge și analiza Lazard pe „costul de firmare” al intermitenței și recomandările IHA privind rolul hidro în stabilitatea rețelei. Să tai hidro doar pentru că „se poate solar mai ieftin” e o eroare de design de sistem, nu un act de curaj verde.
.
Concluzia pe care n-o s-o auzi la microfonul de conferință
Ministra are dreptate când cere rigoare pe mediu. Dar când transformi rigoarea în slogan contra unui tip de capacitate dispecerizabilă – pe baza unui „8x” care nu rezistă la contactul cu realitatea și cu stocarea de azi – ratezi subiectul.
Hidro nu e perfect și nici gratis. Nici solarul cu baterii nu e baghetă magică. Când pui pe masă energia livrabilă, serviciile de sistem și utilitățile colaterale (apă, inundații), hidro bate în continuare la ceva ce bateriile de 4 ore nu pot înlocui.
