În România, lobby-ul este ilegal. Oficial el nu există. Neoficial, îi spunem „facilitare de dialog”, „intermediere”, sau, dacă vine din zona puterii, „reformă”. Așa că întrebarea din scandalul Oana Gheorghiu nu este dacă s-a încălcat legea, ci cum se numește gestul unui vicepremier al României de a trimite, de pe adresa oficială a Guvernului, mailuri către instituții ale statului ca să întrebe dacă sunt interesate de serviciile unei companii private.
.
Nu e vorba despre orice companie. Schwarz Digits aparține grupului Schwarz, gigantul german care deține Kaufland și Lidl, cele mai mari companii de retail din România, fiecare cu afaceri de peste 20 de miliarde de lei anual. Un grup care domină piața, importă masiv în țară și care acum își extinde operațiunile în cloud, infrastructură digitală și securitate cibernetică. Unul din brațele sale de retail, Kaufland, donase 250.000 de euro pentru un proiect al ONG-ului „Dăruiește viață” condus de Oana Gheorghiu cu câțiva ani înainte ca aceasta să ajungă vicepremier. Iar vicepremierul, din Guvern, devine purtător de mesaj al companiei către instituții-cheie ale statului român.
.
Apărarea oficială a Oanei Gheorghiu era previzibilă: „fake news”, „denigrare”, „răzbunare”. Spune că nu a făcut nimic secret și nimic comercial. Că doar a întrebat dacă există interes. Că „rolul meu a fost și este acela de a facilita dialogul”. Dar atunci apare încă o întrebare: de ce pentru o singură companie? De ce nu pentru o companie românească? Dacă rolul unui vicepremier este să faciliteze dialogul dintre stat și mediul privat, unde e restul pieței? Unde sunt invitațiile la guvern pentru ceilalți jucători din industrie?
.
Și mai interesant e totul când șeful ADR, una dintre instituțiile care a primit mail de la doamna Gheorghiu, potrivit căruia încă de la început a transmis că nu are nevoie de serviciile Schwarz pentru că există deja firme contractate, este demis ulterior pentru „insubordonare”, „opacitate” și „eșecuri operaționale”. Doar ca locul lui să fie luat imediat de un apropiat al vicepremierului, care fusese în aparatul său de lucru. Poate este o coincidență. Poate nu.
.
Premierul demis Ilie Bolojan spune că nu vede nimic ilegal sau imoral în acțiunile viceprim-ministrului său. Nicușor Dan evită răspunsul și ne îndeamnă să ne uităm la „marea corupție”. Sindicatul angajaților din Guvern i-a cerut în schimb demisia de onoare și a acuzat-o, cu argumente, de lobby în favoarea unei companii private. Demisia de onoare n-a venit, dar pledoaria Oanei Gheorghiu s-a mutat apoi în cheie politică: „noi, reformatorii”, versus „ei, șobolanii”.
.
Poate că Oana Gheorghiu are dreptate și n-a existat nici trafic de influență, nici lobby, nici conflict de interese. Poate că totul a fost doar „dialog”. Dar, pe datele pe care le avem până acum, e bine să rămânem cu o întrebare: este morală intervenția directă a unui vicepremier în favoarea unei companii private?
