La mai bine de trei decenii de la decembrie ’89, România nu s-a hotărât ce s-a întâmplat de fapt atunci. A fost Revoluție? A fost lovitură de stat? Sau un amestec confuz, cu popor, servicii, armată, conspirații externe și multă improvizație internă? Sondajele CURS făcute la 10, 20 și 30 de ani de la căderea lui Ceaușescu arată că nu ne-am lămurit, dar ne-am mai hotărât.
.
În 1999, când amintirea evenimentelor era încă proaspătă iar teoriile, abundente, România era aproape perfect împărțită. 40% dintre respondenți spuneau că a fost Revoluție, 36% că a fost lovitură de stat, iar restul oscilau între „altceva” și „nu știu”. 10 ani mai târziu, în 2009, balanța începea să se încline: 47% vorbeau deja despre Revoluție, în timp ce procentul celor convinși de lovitura de stat rămânea blocat la 36%. În 2019, tendința se consolidează: 52% dintre români consideră acum că a fost o Revoluție, iar „tabăra loviturii de stat” scade la 33%. Practic, pe măsură ce trece timpul, Revoluția câștigă teren în memoria noastră colectivă.
.
Partea și mai interesantă apare când românii sunt întrebați cine a făcut, de fapt, Revoluția sau lovitura de stat. În 1999, răspunsul dominant era aproape romantic: 40% credeau că regimul a fost răsturnat de „poporul român, nemulțumit de foame și sărăcie”. Ion Iliescu și FSN-ul apăreau cu 19%, iar forțele externe – CIA, KGB, Mossad sau unguri – însumau 11%. Restul era un talmeș-balmeș de Armată, Securitate, anturajul lui Ceaușescu sau chiar Ceaușescu însuși. În 2009, dintre cei care cred că a fost lovitură de stat, cei mai mulți îl indică pe Ion Iliescu și „alte forțe” drept principali responsabili; urmează și aici forțele externe, Armata și Securitatea și foștii comuniști din eșalonul doi, iar pentru 2% dintre susținătorii teoriei loviturii de stat, vinovați ar fi… populația și tinerii.
.
Privind aceste date în ansamblu, vedem că, pe măsură ce trece timpul, România tinde să accepte mai mult ideea de Revoluție decât pe cea de lovitură de stat. Vinovații devin mai puțini și mai concreți, conspirațiile externe se subțiază, iar explicațiile fanteziste se retrag încet în folclor.
.
Poate că adevărul istoric e mai nuanțat decât orice procent. Dar un lucru e cert: în România, Revoluția din 1989 nu este doar un eveniment trecut, ci o dezbatere permanentă. Rămâne să vedem dacă sondajul din 2029 ne va spune același lucru.
