Un fapt despre care se vorbește prea puțin: în 6 săptămâni de la demiterea guvernului Bolojan, niciun partid nu a venit cu o propunere de premier. PNL și USR pentru că s-au supărat că PSD i-a demis. UDMR pentru că „suntem în România, totuși”, în cuvintele lui Kelemen Hunor. AUR pentru că președintele nu vrea să audă de ei și oricum nu prea au nici ei chef să intre la guvernare. Iar PSD… „sprijinit de cine?” așa cum a răspuns președintele la întrebarea dacă social-democrații veniseră la el cu vreo propunere de premier: vor sau nu, n-au cu ce – PNL și USR i-au trimis să guverneze cu suveraniștii, iar suveraniștii își votează doar propriul premier. Alte voturi nu mai sunt.
.
Traian Băsescu are dreptate: traversăm cea mai mare criză politică de după ’89. Toate partidele își pasează responsabilitatea între ele, și toate simultan o pun mai departe asupra președintelui – care, în treacăt fie spus, are și el o doleanță: NU cu AUR, pentru că vrea un guvern pro-occidental care să mențină traiectoria de reformă economică: asta înseamnă PSD, PNL, USR, UDMR și Minorități. Total, 310 voturi, mult peste cele 233 necesare pentru învestirea guvernului. Vechea coaliție.
.
Așa că președintele a livrat: L-a propus prima dată pe Tomac, în fruntea unui guvern tehnocrat pentru care s-au făcut și concesii ca toată lumea să fie mulțumită. Tomac n-a fost agreat de PNL și USR și nici UDMR nu prea voia să-l voteze. L-a propus apoi pe liberalul Veștea, pe care-l refuză iar PNL, care a dat tonul mai apoi și către USR și UDMR, fiindcă a fost desemnat fără aprobarea sau măcar cunoștința conducerii partidului – un detaliu relevant doar pentru PNL, dar care ține în loc restul țării.
.
Zilele trecute, presa a raportat pe surse că triumviratul PNL-USR-UDMR are un plan cu două opțiuni pentru cazul în care varianta Veștea pică, iar ambele înseamnă același lucru: un guvern minoritar controlat, într-un fel sau altul, de Bolojan.
.
Primul scenariu este să-i propună președintelui să-l desemneze pe Grindeanu premier, iar cele trei partide ar sprijini PSD printr-un protocol de susținere pe proiecte ca SAFE sau PNRR – traducere, PSD ar conduce un guvern minoritar în termenii și condițiile lui Bolojan, Fritz și Kelemen.
.
Al doilea scenariu este să propună premier un alt liberal – sursele generoase precizează, cel mai probabil cu aprobarea conducerii PNL, că Bolojan ar accepta să nu mai fie el propunerea de prim-ministru și că prima opțiune ar fi Alexandru Nazare – pentru loialitatea către partid de care a dat dovadă când Tomac a vrut să-l propună ministru în guvernul său, pentru că se înțelege bine cu PSD-iștii și pentru că nu s-ar gândi să-i ia partidul lui Bolojan.
.
Și pentru Tomac și pentru Veștea și pentru un premier PSD și pentru un premier PNL numit de Bolojan e valabilă aceeași întrebare: „Sprijinit de cine?” pe care președintele Nicușor Dan a pus-o astăzi în alte cuvinte, încercând să explice motivul pentru care l-a ales pe Veștea – era cel mai probabil să fie acceptat de majoritatea pro-occidentală.
.
Pare că a trecut însă vremea întrebărilor. Un vinovat trebuie neapărat să existe în tot acest blocaj: se dezvoltă în discursuri, se arată pe rețelele sociale, se strigă în stradă. Dar toți, partide și votanți, sunt atât de ocupați să arunce vina în cealaltă direcție, încât uită de nevoia de a găsi o soluție. Cine suportă consecințele?
