Există statistici care spun povești seci și statistici care îți așază în față o realitate care te lovește. Datele Eurostat pentru 2024 fac parte din a doua categorie. Ele arată, paradoxal, că România are în interiorul său una dintre cele mai prospere regiuni ale Europei – și, în același timp, unele dintre cele mai vulnerabile zone ale Uniunii.
.
Regiunea București-Ilfov are cea mai mică rată a persoanelor expuse riscului de sărăcie din întreaga Uniune Europeană: doar 3,7%. O insulă de prosperitate într-o Europă în care, în medie, 16,2% din populație – peste 72 de milioane de oameni – trăiau în 2024 la limita resurselor, exact ca în 2023. Doar 28 de regiuni din toată Uniunea au reușit să țină indicatorul sub 10%. Iar noi avem una dintre ele.
.
Este, desigur, o veste bună. Bucureștiul și împrejurimile sale au devenit un magnet economic, o zonă în care investițiile, locurile de muncă bine plătite și oportunitățile au creat un ecosistem care pare, pe alocuri, desprins de restul țării. Dar exact aici, în acest contrast, începe povestea adevărată.
.
Pentru că, dincolo de această cifră excepțională, datele arată o polarizare dureroasă. România nu este doar o țară cu o regiune foarte bogată. Este și o țară cu regiuni rămase adânc în urmă. În timp ce Vestul (13,3%) și Nord-Vestul (14%) se află sub media UE, alte zone par prinse într-o realitate paralelă: 17,4% în Sud-Muntenia, 26,4% în Nord-Est, 26,8% în Sud-Est, 29,8% în Sud-Vest Oltenia. În unele locuri, aproape o treime din oameni trăiesc la marginea subzistenței.
.
Eurostat nu vorbește despre sărăcie în abstract. Definește foarte concret riscul: persoane al căror venit disponibil se află sub 60% din venitul mediu disponibil la nivel național. Și, privite astfel, diferențele interne devin greu de ignorat. București-Ilfov e o poveste de succes european, dar România în ansamblu rămâne încă o țară în care decalajele sunt atât de mari încât aproape par două țări suprapuse.
.
Institutul Național de Statistică confirmă această fractură. Chiar dacă România a redus mult sărăcia în ultimii ani, în 2024 3,6 milioane de persoane – 19% din populație – trăiau în sărăcie relativă. Mai mult decât atât, cei care sunt săraci sunt foarte săraci: aproape două cincimi dintre ei au venituri de până la 40% din mediană. Asta nu mai înseamnă doar vulnerabilitate. Înseamnă lipsuri cronice. Înseamnă renunțări. Înseamnă oameni care nu doar că trăiesc greu, ci trăiesc sub nivelul minim al unui trai decent.
.
În acest context, performanța București-Ilfov nu ar trebui privită doar ca o medalie, ci și ca un avertisment, că țara se dezvoltă cu viteze diferite, în direcții diferite. Că, pe măsură ce Capitala se ridică, alte regiuni rămân în statistici care par dintr-o altă lume.
.
Poate că Bucureștiul e bine astăzi, poate chiar foarte bine. Dar o țară nu poate progresa doar pe vârf. Are nevoie de echilibru. Și are nevoie să înțeleagă că, dincolo de cifre, sărăcia nu este un procent. Este o viață.
