Se pare că independența justiției costă mai mult decât am crezut – și, culmea, devine tot mai rentabilă odată cu vârsta… evident, pentru magistrați. Vicepreședintele CSM, procurorul Claudiu Sandu, a spus-o răspicat: „rezonabil” ar fi ca o pensie pentru magistrați să fie 65% din ultimul salariu brut. Pe scurt: mai mare decât salariul primit în mână.
.
Asta pentru că un magistrat are acum un salariu net net în jur de 55% din salariul brut după CAS, CASS și impozit pe venit, și o pensie egală cu salariul. Deci, pe viitor, la pensia post-reformă, același magistrat ar trebui să câștige mai mult decât atunci când a muncit. Așa, ca un bonus pentru efortul de a se pensiona.
.
E o logică impecabilă… dacă trăiești într-o lume în care rațiunea e opțională și bugetul de stat e o fântână arteziană care țâșnește numai pentru unii. Magistrații nu doar că resping propunerea Guvernului de a reduce pensia specială de la 100% la 70% din salariul net, dar o întorc pe toate fețele ca să dea cu plus. Ori matematica lor e o formă avansată de artă, ori noi ceilalți am învățat prost regula de trei simplă. Sau cea a măsurii și a bunului simț.
.
Dar nu e tot. Independența justiției cere, se pare, și tranziție lină către muncitul mai mult. Adică o perioadă de 15-20 de ani pentru creșterea vârstei de pensionare la 65 de ani. Nu 10 ani, cum a propus Guvernul, nici 15, cum a zis președintele. Două decenii, ca la vinurile bune. Să nu se simtă trecerea prea brusc.
.
E admirabilă răbdarea cu care magistrații negociază „reforma” propriilor privilegii. Când e vorba de pensiile altora, de exemplu de înghețarea lor, nimic de obiectat. Când e vorba de pensiile lor, brusc timpul se dilată, calculele devin poetice și totul trebuie „armonizat european”.
.
Domnul Sandu a invocat, de altfel, „standardul european” potrivit căruia pensiile ar trebui să fie apropiate de ultimul salariu. Apropiate, da. Nu mai mari. Dar, probabil, în traducerea CSM – romgleză judiciară, ediția 2025 – „apropiat” înseamnă „depășit”.
.
E fascinant cum, în plină criză economică, când milioane de oameni trăiesc cu 2.775 de lei pe lună salariu minim, unii vorbesc despre ce e „rezonabil” financiar în numere formate din cinci cifre. Iar când sunt întrebați de unde vin banii, răspunsul e mereu același: din „nevoia de a asigura independența justiției”. Independență față de cine, totuși? Față de politicieni, de cetățeni sau de realitate? Pentru că, la cum arată lucrurile, Justiția românească nu mai pare doar independentă. Pare complet autonomă: financiar, moral și logic.
.
Pe scurt, dacă ar fi după ei, magistrații ar reuși marea performanță națională: să trăiască mai bine după ce se pensionează decât atunci când muncesc. Un ideal de viață, devenit între timp și un ideal de justiție.
