Nici bine nu se estompase ecoul anunțului făcut de premierul Ilie Bolojan privind reforma pensiilor speciale ale magistraților, că CSM, garantul independenței Justiției, a sărit indignat să strige că măsurile propuse de Guvern sunt un atac la independența Justiției. Ce i-a supărat atât de tare pe procurori și judecători? Faptul că trebuie să se pensioneze la aceeași vârstă ca românul de rând, să muncească nu doar 25 de ani, ci 35 și că pensia le scade la 70% din ultimul salariu primit în mână (acum pot primi maximum 100% din ultimul salariu net, circa 5.000 de euro pensia medie).
.
În apărarea „independenței Justiției”, pe care CSM practic o echivalează cu veniturile procurorilor și judecătorilor, Consiliul Superior al Magistraturii a făcut uz de orice potențial argument care i-a picat în mână ca să demonstreze că magistraților li se face o nedreptate:
.
Faptul că Bolojan nu i-a întrebat înainte dacă sunt de acord cu aceste măsuri este, în opinia lor, „o manifestare abuzivă și discreționară a prerogativelor puterii executive”, ba chiar intențiile Guvernului „încalcă flagrant principiile consacrate de Constituția României și de reglementările internaționale în materie”, afirmă CSM, fără a oferi vreo explicație concretă pentru această acuzație.
.
În plus, majorarea vechimii în funcție necesare pentru pensionare e „bruscă”, creșterea vârstei de pensionare se face „din nou”, deși acum se pot pensiona la 49 de ani, iar scăderea cu 30% a pensiei este „drastică”, susțin magistrații, care se plâng și că sunt supuși, pe perioada activității, „celui mai strict regim de incompatibilități și interdicții”.
.
Ce se va întâmpla, în opinia procurorilor și judecătorilor care spun că se vor simți discriminați, în urma aplicării măsurilor? Nici mai mult nici mai puțin decât că ar „distruge sistemul de justiție”, pentru că profesiile ar deveni neatractive în lipsa unei compensații suficiente prin pensie. Ba chiar nici prin salarii nu sunt compensați îndeajuns, adaugă ei, deși magistrații au puterea – de care abuzează – să-și aprobe în instanțe măriri de venituri, diurne, sporuri, decontări sau indemnizații pe care statul român e obligat apoi să le plătească retroactiv, la costuri care au impact nu doar bugetar, ci și social, într-o țară care resimte tot mai acut ruptura dintre cetățenii obișnuiți și castele privilegiate.
.
Revenind, dacă dizolvarea Justiției și nedreptatea clamate de dătătorii de dreptate nu v-au convins să le țineți partea, CSM mai vine cu un argument: acuză „o campanie de stigmatizare” din partea politicului, menită să „submineze puterea judecătorească și independența acesteia”.
.
Pe scurt, ce reținem din ce spune CSM? „Componenta financiară a independenței justiției” impune ca statul să le asigure magistraților „garanția socială” a unei pensii de serviciu într-un cuantum cât mai apropiat de ultimul salariu încasat. Iar acest cel mai important argument invocat de CSM își are originea în motivarea unei decizii a Curții Constituționale din 2010, în plină criză financiară, prin care CCR a respins recalcularea pensiilor magistraților stabilind că „acordarea pensiei de serviciu” este „o componentă a independenței justiției, garanție a statului de drept”.
.
De multe ori s-a încercat, fără succes, reformarea sau recalcularea pensiilor procurorilor și judecătorilor, iar din toate aceste încercări, indiferent de vocea instituțională a magistraților care o enunță, desprindem o singură concluzie: Independența Justiției se măsoară în bani în România, chiar pentru oamenii care pretind că servesc Justiția.
