În raportul de țară pentru acest an, Comisia Europeană nu spune nimic din ce nu știm, dar nici nu vine cu multe vești bune pentru România. Poate cea mai dură este că, în ciuda măsurilor de austeritate luate începând cu august 2025 – înghețări de salarii, creșteri generalizate de taxe care au dus la creșteri generalizate de prețuri, scăderea investițiilor publice – datoria României va depăși 60% din PIB în 2026 și va continua să crească și în 2027, pe datele pe care le avem acum.
.
Da, am reușit să reducem deficitul bugetar – până la circa 6,2% estimat pentru 2026 – dar cu prețul opririi aproape complete a economiei: 0,1% proiecție de creștere economică pentru acest an.
.
Operația făcută de guvern economiei e foarte similară cu oprirea bătăilor unei inimi. Ca să pornească din nou, acum e nevoie de un șoc puternic: iar acesta ar trebui să fie investițiile.
.
Cu motoarele consumului și al investițiilor publice la minimum, România se bazează pe două direcții de redresare: fondurile europene (PNRR + fonduri de coeziune) și investițiile private, care ar trebui să ne ridice economia la 2,3% în 2027. Un pariu riscant – o arată Comisia Europeană, luând în considerare tot ce se întâmplă pe plan extern, instabilitatea politică internă, capacitatea noastră efectivă de a absorbi fondurile din PNRR și, nu în ultimul rând, incertitudinea privind continuarea măsurilor de redresare fiscală.
.
Fiindcă ce nu spune nimeni e că până acum doar partea simplă de redresare fiscală a fost făcută: cea pe care o simțim cu toții în nivelul de trai. Mult mai complicată va fi realizarea reformelor cu care țara noastră este datoare, dintre care cea mai importantă e îmbunătățirea structurală a colectării veniturilor la stat – o restanță de zeci de ani al cărei efect e că suntem în continuare codași la colectarea de TVA (pe minus cu 30%) și a impozitului pe profit (pe minus cu 44%).
.
Guvernul a taxat și mai mult exact sursele din care colecta cel mai mult: munca și consumul, în loc să facă reforma care chiar ar face diferența: colectarea mai bună. Avem legile, dar nu putem să le aplicăm, așa că pierdem anual cam 9 miliarde de euro numai din deficitul de colectare de TVA și alte câteva miliarde bune din gap-ul de colectare de impozit pe profit. Împreună, acestea ne-ar acoperi mai bine de o treime din deficitul bugetar care ne ține în cercul vicios al creșterii pe datorie scumpă.
.
Abia când se va face asta se va putea vorbi de „reformă” și de un „alt model economic” pentru România.
