Președintele Nicușor Dan tocmai l-a nominalizat pentru funcția de premier pe Eugen Tomac, liderul PMP, omul lui Traian Băsescu, despre care chiar și Băsescu a spus că nu e o variantă bună pentru ecuația parlamentară de acum.
.
Tomac e, la prima vedere, alegerea perfect nepotrivită pentru a încheia criza politică declanșată acum o lună de ieșirea PSD din coaliția de guvernare și demiterea guvernului Bolojan. Nu e din niciunul dintre marile partide care au primit votul românilor la ultimele alegeri. Nu a reușit, în decembrie 2024, nici măcar să-și ducă partidul în Parlament. Nu e nici tehnocrat. Dar este omul potrivit pentru istoria pe care o trăiește România astăzi.
.
Tot la prima vedere, Tomac pare că cele 10 zile pe care le are pentru a-și negocia o majoritate nu sunt nici pe departe suficiente: PSD e singurul care nu spune explicit nu, ba dimpotrivă, pentru susținerea lui. De cealaltă parte, USR îl vrea pe Bolojan, la fel ca PNL. AUR își vrea propriul premier în fruntea unui guvern pe care să-l voteze, în timp ce UDMR nu-l vrea pe Tomac nici măcar ca soluție de avarie.
.
Dar astea sunt pozițiile oficiale. Dacă te uiți un pic în spate, vei vedea că, dincolo de ele, întotdeauna se găsesc voturile necesare atunci când lucrurile trebuie să se întâmple într-un anumit fel – fie că vorbim despre partide care-și dărâmă propriile guverne, fie că vorbim despre coaliții istoric improbabile și electoral imposibile.
.
Nu degeaba a trecut o lună de când guvernul Bolojan a fost demis. Nicușor Dan și-a luat tot timpul de care a avut nevoie, a vorbit cu oricine a fost nevoie și va continua să o facă, pentru ca anunțul de azi să nu fi fost făcut doar ca guvernul lui Tomac să pice în Parlament. Criza politică s-a încheiat, doar că nu oficial. Întrebarea rămâne cu voturile cui.
