Prin votul lor, maghiarii tocmai l-au dat jos de la putere pe cel mai longeviv premier al Uniunii Europene, după 16 ani în care Viktor Orbán a strâns toată forța statului în mâinile sale. Pârghiile instituționale și media controlate de guvern, ajutorul serviciilor secrete rusești, propaganda atotprezentă sau sprijinul fățiș acordat de administrația lui Donald Trump, toate au fost în zadar: maghiarii, cu o prezență de 77,8% la urne, au dat noului lor lider, Péter Magyar, două treimi din Parlament. O majoritate zdrobitoare, cu care acesta va putea conduce Ungaria în direcția aleasă de el. Sau nu?
.
La doar 3 zile de la anunțarea rezultatelor din alegeri, viitorul premier a cerut pentru a doua oară președintelui Ungariei Tamás Sulyok să demisioneze. „Fără întârziere”, pe motiv că ar fi „nedemn să întruchipeze unitatea națiunii maghiare” și incapabil să fie gardian al legii. Anterior, făcuse un apel la „toate marionetele care au fost la putere în ultimii 16 ani să facă același lucru” – adică să plece din funcție.
.
Magyar are dreptate în privința apropierii lui Sulyok de Orbán – președintele este un produs al sistemului Orbán, pe care îl servise ani de zile la Curtea Constituțională și ale cărui puteri de veto i-au fost consolidate de Fidesz la finalul anului trecut, pentru cazul în care ar fi pierdut alegerile. Doar că, potrivit Constituției Ungariei, președintele este ales prin vot secret de Parlament, pentru un mandat de 5 ani. Până în 2029, Sulyok nu poate fi dat jos – poate doar să plece de bunăvoie din funcție. De ce este atât de important?
.
Pentru că miza e mare: dacă Magyar chiar vrea să facă o schimbare în Ungaria, el se luptă cu o caracatiță instituțională creată de Orbán care cel mai probabil va încerca să blocheze orice încercare de reformă. Singurul atu din mâna lui Magyar este majoritatea de două treimi, pe care votanții maghiari i-au acordat-o. Da, e un atu mare. Dar la fel de adevărat e că instituțional, schimbările se fac greu, iar timpul nu lucrează în favoarea noului premier: până la următoarele alegeri, are 4 ani să schimbe legi, status quo-uri și instituții – e suficient timp și pentru rezultate?
