Este ceva în sunetul de vioară care pare să atingă direct inima. În finețea violoncelului se ascunde o melancolie blândă, iar în subtilitatea contrabasului pulsează un echilibru grav, ca o bătaie de inimă a lumii.
.
Nimeni nu poate rămâne neatins: muzica te poate face să fii emoționat fără să știi de ce, să zâmbești fără motiv, să simți neliniște ori exaltare. Fără versuri, fără explicații, ea spune povești încă de la începuturile omenirii, călătorind cu noi prin timp. Ascultând muzică, poți orice – în afară de a rămâne indiferent.
.
De mii de ani, umanitatea și-a găsit în sunet o oglindă a propriei ființe. Cântările religioase din temple, moschei și biserici au ridicat omul către înalt, în timp ce marșurile războiului l-au împins spre prăpastie. Între cele două culmi, muzica a însoțit fiecare pas al omului, fiind în același timp celebrare și consolare, mărturie a timpului și ecou al eternității.
.
În acest spirit, Festivalul George Enescu devine mai mult decât un eveniment: este prilejul rar de a asculta cum muzica, prin forța ei, ne aduce împreună și ne transformă în martori ai unei povești care nu se termină niciodată. A noastră.
