Cel mai recent sondaj CURS arată date care spun mai mult despre noi decât despre politicienii noștri. Românii au cea mai mare încredere în Călin Georgescu: 36%. În același timp, aproape 60% au o părere negativă despre el. Urmează George Simion, cu 32%, și președintele Nicușor Dan, cu 31% – ambii având, la rândul lor, rate de neîncredere care sar de 60%. Altfel spus, ne agățăm de câteva nume, dar nu credem cu adevărat în niciunul: e o încredere fragilă, construită mai degrabă din speranță decât din dovezi.
.
Călin Georgescu e simbolul perfect al acestui tip de încredere. Extrem de popular, dar aproape necunoscut. O hologramă politică. A apărut călare pe algoritmul TikTok, a câștigat primul tur al prezidențialelor din 2024 și a fost livrat publicului în bucăți scurte de video-uri în care spunea foarte puțin, dar în cuvinte complicate. Atât cât să lase impresia de profunzime. A acuzat fără încetare politicienii „trădători” și a vorbit constant despre problemele României, dar fără să facă nimic concret pentru a le rezolva. Iar acest „nimic” a fost, paradoxal, suficient pentru electorat.
.
George Simion este o variantă mai „materializată” a aceluiași tipar. Din 2020 este în Parlament, prezent în peisajul politic. Mai cu un scandal, mai cu o înjurătură, mai cu o promisiune. Mult zgomot, puține soluții. Critică fără construcție. Și totuși, rămâne în topul încrederii. Nu pentru ce face, ci pentru ce spune că va face. Nu pentru rezultate, ci pentru că se poziționează împotriva a ceva.
.
Pe locul al treilea vine președintele Nicușor Dan. Și el, o prezență relativ rară. Și el, încă fără timp sau ocazie să demonstreze ce poate. Încrederea în cazul lui nu vine atât din fapte, ci din faptul că, spre deosebire de alții, nu a dezamăgit încă suficient.
.
Firul comun al tuturor celor trei este percepția de „anti-sistem”, deși sunt indicii serioase că niciunul nu este, în realitate, străin de sistem. Un avantaj foarte puternic într-o societate obosită de promisiuni ratate.
.
Ce ne spun, deci, aceste date? Că românii nu sunt convinși de cei care guvernează, reformează, încearcă să schimbe sau își asumă decizii grele. Sunt convinși de cei care promit mult, explică puțin și, uneori, mint frumos. Că ne alegem liderii nu cu mintea, ci cu inima. Și că, deși suntem aproape mereu dezamăgiți, nu renunțăm niciodată la speranță. Doar o mutăm, periodic, dintr-o hologramă în alta.
