Trei zile, ca-n poveste. Doar că, de data aceasta, una de groază. Vineri, sâmbătă și duminică, pe teritoriul României au intrat trei drone care au fost doborâte de Armata Română: una la Padina (Buzău), una la Sfântu Gheorghe (Tulcea) și una în apropiere de Sulina. Astăzi, încă una ne-a trecut granițele, dar a fost lăsată să-și continue drumul spre Ucraina. Atâtea incidente în tot atâtea zile nu mai pot fi privite ca o simplă succesiune de accidente. Încep să semene cu un mesaj.
.
Incursiunea de vineri a fost cea mai tulburătoare. A fost prima produsă în plină zi și, tocmai de aceea, cea mai greu de explicat fără a-i găsi o intenție în spate. Drona a traversat sute de kilometri din spațiul aerian românesc înainte să fie doborâtă în județul Buzău, iar autoritățile au identificat-o drept una de proveniență rusească. Despre dronele din weekend încă nu există o concluzie oficială, însă reacția Moscovei spune cam tot ce trebuie să știm: presa rusă a cenzurat declarația prin care Nicușor Dan condamna Rusia pentru incidentele produse pe teritoriul României. Uneori, tăcerea vorbește la fel de tare ca o revendicare.
.
Mai interesantă decât dronele este însă reacția României. Față de episoadele similare din trecut, discursul public a devenit mai transparent, iar răspunsul militar și diplomatic, mai ferm. România nu a fost singură: reacțiile au fost coordonate cu aliații din NATO și din Uniunea Europeană, exact așa cum funcționează un sistem de apărare colectivă. Din acest punct de vedere, dacă cineva a vrut să afle cât de repede detectăm, cum reacționăm și cât de unită este alianța din care facem parte, a primit deja câteva răspunsuri.
.
Dar întrebarea mai importantă este: cine era, de fapt, testat? România? NATO? Uniunea Europeană? Cel mai probabil, toate în același timp. În orice conflict, informația valorează aproape la fel de mult ca muniția. Iar cea mai ieftină metodă de a afla cum răspunde adversarul este să-l împingi puțin câte puțin spre limită. România, aflată pe frontiera estică a NATO și în imediata vecinătate a războiului din Ucraina, este locul ideal pentru astfel de experimente. Fiecare incursiune oferă date despre timpii de reacție, despre proceduri, coordonare și răspuns politic.
.
Problema nu este doar fiecare dronă în parte, oricât ne-ar costa acum să le dăm jos, ci frecvența lor. De la începutul războiului din Ucraina, Ministerul Apărării a raportat 33 de pătrunderi ale dronelor rusești în spațiul aerian românesc, iar peste jumătate din ele (18) au avut loc doar anul acesta. Cifrele descriu clar nu doar un tipar, ci o intensificare.
.
Am trecut testul? Da, dacă judecăm după reacția calmă, coordonată și fermă a României și a aliaților săi. Dar a fost doar o încălzire.
