Veștile de la Institutul Național de Statistică nu mai surprind pe nimeni de ceva vreme. Ne-am obișnuit că, pe scurt, nu sunt bune. Cele mai recente sunt datele de consum din luna martie – un indicator care spune, în esență, cât de sănătoasă este o economie și cât de bine trăiesc oamenii. Datele sunt în cădere. Dar nu de acum. Ci pentru a opta lună consecutivă. Din august 2025, românii cumpără din ce în ce mai puțin. Nu doar televizoare sau vacanțe, ci și mâncare.
.
Dacă primele șapte luni ale anului trecut au arătat o economie care începuse să-și piardă din avânt, dar rămânea pe plus – consumul urca cu 3-4% față de anul anterior – din august ceva s-a rupt. Scădere de 2,1% în august, 1,9% în septembrie, 4% în octombrie, 4% în noiembrie, 2% în decembrie. Apoi 2026 a adus cifrele cele mai negre: minus 6,5% în ianuarie, minus 6,2% în februarie, minus 3,2% în martie.
.
.
Nu e greu de identificat ce s-a întâmplat începând cu luna august. Eliminarea plafonului de preț la energie, creșterea TVA, noi taxe pentru salariați, pensionari, mame în concediu de maternitate, persoane cu dizabilități. Accize mai mari pentru toți. Pensii și salarii înghețate în sectorul public. Iar din 2026, impozite mai mari pentru afaceri și pentru proprietăți. La toate acestea, o inflație alimentată inclusiv de aceste măsuri. Puterea de cumpărare a românilor nu s-a evaporat. A fost luată.
.
Există un experiment statistic involuntar în aceste cifre, pe care merită să îl facem. Dacă luăm cele trei luni de lockdown efectiv din 2020 – perioada în care românii nu aveau voie să iasă din case – și le punem față în față cu primele trei luni din 2026, vedem o cădere a consumului aproape identică:
.
.
Martie 2020: plus 4,1% – românii cumpărau compulsiv, speriați de izolarea iminentă. Aprilie 2020: minus 18,5% – cel mai brutal șoc al consumului din istoria recentă a țării, luna în care economia s-a oprit prin decret. Mai 2020: minus 1,2% – deja aproape normal. Iar din iunie 2020, consumul revenise pe creștere. Economia răsufla din nou, cu mulți bani pompați de guvern în piață. Media celor aproape trei luni de lockdown: minus 5,2%.
Acum 2026. Ianuarie: minus 6,5%. Februarie: minus 6,2%. Martie: minus 3,2%. Medie: minus 5,3%. Asta după alte 5 luni pe minus și ele. Statul nu mai pompează bani în economie, ci ia. Austeritatea a redus consumul mai agresiv decât o pandemie globală.
.
De fapt, privind datele ultimilor zece ani, nicio criză – nici pandemia, nici liberalizarea pieței de energie, nici războiul din Ucraina – nu a produs o serie neîntreruptă mai lungă de două luni negative. Austeritatea a produs opt până acum. Iar cifrele de anul acesta nu surprind ce s-a întâmplat de la izbucnirea conflictului din Orientul Mijlociu.
.
.
Economic, și pandemia și austeritatea sunt crize. Diferența dintre ele este că, în pandemie, statul a încercat să amortizeze șocul. În 2026, statul este chiar sursa lui. Mai mult: pe când prima a lovit ca un pumn iar după șoc economia a început să se miște, cea de-a doua funcționează diferit: nu lovește frontal, ci strangulează lent.
.
Ajungem astfel și la cea mai mare problemă: austeritatea lovește consumul de bază. Cheltuielile pentru mâncare, băuturi și tutun au scăzut cu o medie de 2,3% în primele luni ale anului față de aceeași perioadă a anului trecut. Cifra e mică, dar semnalul e puternic: când populația începe să mănânce mai puțin pentru că nu-și mai permite, prețul real al acoperirii deficitului bugetar este nivelul de trai.
