Serviciul de Informații Externe rusesc (SVR) acuză că trupe NATO, situate momentan pe teritoriul României, se pregătesc să invadeze Republica Moldova după alegerile de pe 28 septembrie. De ce ar trebui să ne preocupe asta? Pentru că, dacă această poveste de adormit copiii începe să prindă contur, iar minciuna se îngroașă, România este prima care are de suferit.
.
SVR susține că există planuri pentru o „debarcare” în regiunea Odesa, menită să intimideze Transnistria, iar oficialii europeni ar urmări impunerea unei dictaturi „sub pretextul democrației europene”. De cealaltă parte, oficialii din Chișinău sugerează că propaganda rusă a descris în comunicat atitudinea Kremlinului, de fapt, Putin folosindu-se de o strategie elaborată de a pune mâna pe Moldova, ducând un război informațional, ce-și va afla deznodământul la urnele de votare.
.
Comunicatul SIE al Rusiei mai precizează că “În prezent, statele membre NATO își concentrează forțele armate în România, în apropierea frontierei cu Republica Moldova”. Foarte posibil. De ce? Pentru că România e membră NATO, iar acest statut îi permite să găzduiască trupe aliate pe teritoriul său. Ei bine, rușii dau semne că ar vrea să întoarcă această realitate ca la Moscova și să afirme următoarele: România susține direct efortul euro-atlanticilor de a coloniza Republica Moldova, deci România adoptă o atitudine ostilă față de noi, se opune voit intereselor noastre.
.
Că nu le suntem prea simpatici rușilor e clar ca bună ziua, însă, în ultimul timp, ura este posibil să fi devenit și mai puternică. Deși România a încurajat mereu moldovenii să urmeze o apropiere de Occident, observăm că linia diplomatică susținută de Nicușor Dan față de Maia Sandu a devenit o temă recurentă în mandatul său. Vizitele dese la Chișinău, proiectele concrete ca modernizarea punctelor de frontieră, interconectarea energetică și colaborarea împotriva dezinformării sunt direcțiile generale exploatate de Dan în mandatul său, ce se împotrivesc direct intereselor Kremlinului.
.
Dacă știm ceva despre Putin este că are o imaginație bogată. Pe lângă componenta amuzantă a acestor scenarii imaginare în care UE ar fi pentru Moldova ce a fost Rusia pentru Ucraina – un agresor – se află un adevăr periculos: politica necesară de susținere a Moldovei poate fi punctul de preluare a unui basm bine scris de “țar”, în care balaurul este România, iar făt-frumosul – Rusia. Ar fi tragic să dăm pagina și să ajungem la confruntare.
