Europa credea că a închis capitolul. Cazarma, bocancii, ordinul scurt și diminețile înghețate păreau relicve ale Războiului Rece, aruncate într-un sertar cu „așa ceva nu se mai întâmplă”. Apoi a venit Ucraina. Și, odată cu ea, realitatea. Astăzi, de la Baltică până la Mediterană, Uniunea Europeană redeschide un dosar pe care îl credea definitiv arhivat: serviciul militar.
.
Europa se trezește într-o lume care nu mai e pașnică. Experții militari spun fără ocolișuri că Rusia ar putea reprezenta o amenințare directă pentru Europa în următorii cinci ani. Nu peste o generație. Nu într-un viitor abstract. Cinci ani. Iar Europa, după trei decenii de dezarmare lentă, constată ceva neplăcut: nu mai are oameni suficienți în uniformă. După sfârșitul Războiului Rece, armatele europene au fost subțiate metodic.
.
Franța, Germania, România: nimeni nu mai stă pe margine. Se merge în aceeași direcție, cu modele voluntare, dar cu o avertizare nerostită: dacă nu sunt suficienți voluntari, conscripția rămâne pe masă. Croația nici nu mai negociază, o face obligatorie.
.
Cine are deja serviciu militar obligatoriu? În jurul Rusiei, iluzia păcii s-a spulberat de mult: Estonia, Letonia, Lituania, Finlanda, Suedia, Norvegia și Danemarca. Lor li se adaugă Austria, Elveția, Grecia, Cipru și curând Croația.
.
De ce stagiul militar obligatoriu pare din nou inevitabil? Cifrele sunt brutale: Rusia poate mobiliza 3,5 milioane de oameni. Doar în 2025 a adăugat aproape 300.000 de recruți. Dronele schimbă războiul, da. Dar nu îl anulează. Teritoriul tot se ocupă cu oameni. Orașele tot se țin cu oameni. Frontul tot cere oameni.
.
Europa nu mai are luxul alegerii. Serviciul militar nu revine pentru că e popular. Revine pentru că alternativa e mult mai rea. Europa nu se pregătește pentru glorie, parade sau eroism. Se pregătește pentru supraviețuire într-o lume care a devenit din nou violentă, imprevizibilă și cinică. Lumea s-a schimbat, iar Europa încearcă, târziu, să țină pasul. Și, ca de obicei, factura va fi plătită de cei tineri.
