Pe 15 august, în îndepărtata și înghețata Alaska, Donald Trump și Vladimir Putin se vor așeza față în față pentru a discuta un posibil acord de pace în războiul declanșat de Rusia împotriva Ucrainei. Din păcate pentru Kiev, „vântul rece” din nord nu pare să aducă vestea posibilității unei păci echitabile, ci mai degrabă semnalul unei înțelegeri făcute peste capul său.
.
Însuși locul ales pentru summit-ul bilateral între Trump și Putin este sugestiv – Teritoriu odinioară rusesc, vândut Statelor Unite în secolul al XIX-lea, Alaska păstrează încă urme adânci ale moștenirii culturale ruse. În acest cadru simbolic, doi președinți vor discuta viitorul unei țări absente din sală: Volodimir Zelenski nu a fost invitat. Trump și Putin negociază Ucraina fără Ucraina.
.
Nici schimbarea de direcție a tonului amenințător al lui Trump nu prevestește nimic bun pentru Kiev: în urmă cu doar câteva zile furios pe Putin care, în ciuda apelurilor la negocieri de pace, l-a ignorat, Trump și-a îndreptat acum iritarea din nou către Zelenski, la care-l enervează faptul că trebuie să obțină aprobare constituțională pentru cedarea de teritorii ucrainene. Declarațiile lui Trump sunt șocante: „M-a deranjat puțin faptul că Zelenski a spus: «Trebuie să obțin aprobarea constituțională». Adică are aprobarea să intre în război și să omoare pe toată lumea, dar are nevoie de aprobare pentru a face un schimb de teritorii? Pentru că vor avea loc unele schimburi de teritorii”, a spus Trump, uitând strategic că Zelenski n-ar fi avut nicio altă variantă decât să intre în război împotriva invadatorului.
.
Nu e de mirare deci că voci din presa internațională au spus că președintele Rusiei iese câștigător din această întâlnire și nu riscă în esență nimic: dacă Moscova primește teritorii cucerite în Ucraina, e bine; dacă Putin se bazează pe faptul că Ucraina va respinge cedarea de teritorii, cel puțin în anumite condiții, SUA ar putea să refuze să o mai ajute, pentru că Trump n-a putut să-și semneze acordul de pace dorit. E și mai bine. Indiferent de rezultatul negocierilor, chiar și fără să fi ajuns încă la întâlnire, Putin e deja câștigător: izolarea lui diplomatică occidentală s-a încheiat, cel puțin parțial, iar Trump pare să fi uitat deja de retorsiunile promise în ultimatumul dat lui Putin pentru încheierea războiului și care a expirat fără vreo consecință.
.
Între timp, Europa e solidară cu Ucraina, dar temătoare, părând neputincioasă cu îngrijorările ei, de altfel întemeiate, că un acord prost ar putea duce la un nou război pornit de Rusia pe teritoriu european. E de apreciat că statele europene au făcut front comun cu Kievul și au cerut ca niciun acord despre Ucraina să nu fie făcut în absența Ucrainei și în plus în condițiile unei încetări a focului. La fel de apreciat e și poziția Europei potrivit căreia schimbarea prin forță a frontierelor recunoscute la nivel internațional este imposibilă… cu excepția situației în care concesiile teritoriale ar fi reciproce, iar Ucraina ar primi la schimb și garanții puternice de securitate, inclusiv o potențială aderare a Ucrainei la NATO, pe care Putin de altfel nu ar accepta-o niciodată. Dar aici pare să se încheie puterea Europei. Are dreptatea de partea ei și cam atât.
.
Putin, în schimb, are o determinare de fier și știe foarte bine ce urmărește: vrea ca Ucraina să renunțe la unele dintre teritoriile pe care Rusia le-a cucerit, vrea o pauză în acordarea ajutorului occidental pentru Ucraina, vrea încetarea demersurilor Kievului de a adera la NATO și vrea ridicarea unei părți din sancțiunile internaționale. Vrea, de fapt, întreaga Ucraina, pe care o consideră de drept a Rusiei.
