Premierul Ilie Bolojan a anunțat ieri prima parte din planul în trei etape de reducere a deficitului bugetar al României. În esență, acest prim pas prevede plafonarea de pensii și salarii și creșteri generale de taxe, ca măsură preventivă pentru un previzibil colaps economic, conform prim-ministrului.
.
Acesta a făcut o paralelă cu situația economică a României din 2010, atunci când Executivul a tăiat salariile bugetarilor și a crescut dările către stat, precizând că nu suntem acolo, dar amenințând, în lipsă de măsuri, chiar cu intrarea statului român în incapacitate de plată. A amintit chiar și de criza Greciei, care a trebuit salvată de UE, deși a spus că practic nu e nicio legătură între situația economică a României de acum cu ceea ce s-au confruntat grecii. În urma acestor perspective amenințătoare, Bolojan a propus românilor un pact aparent de nerefuzat: scoateți banii sau confruntați-vă cu apocalipsa economică.
.
Interesant că, în ceea ce actualul Guvern numește reformă, primul lucru la care s-au gândit miniștrii e să scoată mai mulți bani de la populație. Pentru că abia în pasul al doilea urmează și niște ajustări în administrația publică sau în „big money”, cum spune englezul – pensii speciale, sporuri, subvenții pentru partide șamd. Dar acolo se mai discută, oricum, se vor face propuneri.
.
Preambulul anunțului măsurilor de evitare a „intrării statului în incapacitate de plată” făcut de premierul Ilie Bolojan:
Suntem în fața unui pachet care propune o corectare a deficitului bugetar pe care-l înregistrează țara noastră.
Deficitul și absorbția fondurilor UE sunt cele două urgențe pe care le avem de gestionat în perioada imediat următoare.
România a avut anul trecut cel mai mare deficit bugetar din țările UE și al doilea cel mai mare deficit din ultimii 30 de ani – cel mai mare a fost în 2010, puțin mai mare decât cel pe care l-am înregistrat anul trecut, a fost de 9,4%. Neluând atunci măsuri la timp, guvernele de atunci au fost nevoite să crească TVA-ul de la 19% la 24% și să genereze o tăiere a salariilor din sectorul public de 25%.
Suntem într-o situație nu foarte diferită, dar suntem în ceasul al 11-lea și nu trebuie să stăm până în ultimul ceas când suntem total cu spatele la zid.
.
Cât de gravă este situația: Din 100 de lei încasați din taxe și impozite, România a cheltuit cam 132 de lei, deci cu 32 de lei în plus, pe care evident că i-a împrumutat. Vă rog să vă gândiți dacă o familie care ar cheltui în fiecare lună cu 30% mai mult decât veniturile pe care le câștigă, cât ar putea rezista; și extrapolați această situație la nivelul unei țări și să înțelegeți în ce situație este România.
.
Nu mai putem continua în felul acesta. Dacă nu am face nimic sau am mai lungi foarte mult aceste măsuri, ar fi câteva consecințe care ar însemna intrarea în incapacitate de plată a statului român, ar însemna că creditorii noștri, cei care ne împrumută în prezent și de care avem nevoie și în viitor, pentru că nu putem funcționa altfel, nu ne-ar mai împrumuta și deci nu am mai putea acoperi cheltuielile statului, inclusiv salariile și pensiile. Accesul la fondurile europene: sunt condiționate de reforma fiscală – nu am mai avea acces la fonduri europene.
.
Vă rog să vă gândiți că nu am putea continua jumătate din investițiile pe care azi le avem în curs, la marile autostrăzi, la liniile de cale ferată, în fiecare localitate din România – ceea ce ar însemna că practic am intra într-un risc în care am fi degradați încă o dată, am intra în așa-zisa categorie de Junk, ceea ce ar însemna că țara noastră nu mai este recomandată investițiilor și foarte puține investiții străine ar mai veni într-o astfel de țară. Și am intra deci într-o recesiune brutală, ceea ce ar însemna pierderi de locuri de muncă, un șomaj puternic, un curs care s-ar deprecia masiv și practic acest lucru nu ni-l putem permite în momentul de față.
