Ultimii doi ani au fost excepționali pentru producția românească de autoturisme. În 2024 și 2025, uzinele Dacia și Ford au produs peste 1,1 milioane de automobile, potrivit Asociației Constructorilor de Automobile din România: 560.102 mașini în 2024 și 545.510 în 2025. România e prezentă astfel în top 10 producători de automobile din Uniunea Europeană, cu peste 90% din producție destinată exportului: în 2025 Dacia a trimis peste granițe 84,6% din autovehiculele care au ieșit din uzinele sale, iar Ford Otosan, nu mai puțin de 97,04%, în principal către țările din Europa de Vest: Franța, Germania, Italia sau Marea Britanie.
.
Dincolo de producția de autovehicule, industria auto per ansamblu este coloana vertebrală a economiei românești: e azi la o treime din exporturile țării și peste 13% din PIB. La nivel european, industria auto susține 13,8 milioane de locuri de muncă și reprezintă peste 6% din totalul ocupării forței de muncă din UE. Orice schimbare în politica comercială a blocului comunitar lovește direct acest sector, în Uniune și în România.
.
Aici intră în scenă noile acorduri comerciale negociate de Uniunea Europeană, în special cele cu Mercosur și cu India. Întrebarea este: câștigă industria auto românească din ele?
.
Spuneam că industria auto din România este puternic orientată către export, la fel ca cea europeană, care suferă din cauza vânzărilor în scădere din China și tarifelor tot mai agresive ale Statelor Unite. În acest context, acordurile comerciale sunt o alegere strategică:
.
Acordul UE-Mercosur deschide o piață de aproximativ 700 de milioane de oameni. În prezent, exporturile de mașini europene către această zonă sunt descurajate de tarife vamale de circa 35%. Practic, o barieră care a ținut industria auto europeană pe dinafară. Odată cu ratificarea acordului, aceste taxe ar urma să dispară treptat, făcând mașinile europene competitive pe piețe precum Brazilia sau Argentina. Nu, nu înseamnă neapărat că vom vedea Dacia sau Ford produse în România circulând pe străzile țărilor din America de Sud. Miza reală este alta. România este integrată profund în lanțurile de aprovizionare europene, cu mii de companii care produc în România piese și componente auto. O industrie auto europeană mai puternică, cu acces la mai multe piețe, înseamnă mai multe comenzi, mai multă stabilitate și mai multă valoare adăugată pentru industria românească.
.
Dacă Mercosur este o oportunitate, India este o revoluție. Fiind a patra economie a lumii și cea mai populată țară de pe planetă, India a fost mult timp o fortăreață protejată de tarife colosale, între 70% și 110%. Prin noul acord economic, Europa va beneficia de cote preferențiale pentru exporturile de mașini și reduceri masive de tarife. Deși venitul anual mediu pe cap de locuitor în India a fost de aproximativ 3.000 $ în 2025, clasa de mijloc în creștere rapidă este exact segmentul care caută vehicule fiabile și accesibile – nișa unde produsele românești excelează. Trebuie notat totuși și că aici se va duce o bătălie acerbă cu giganți locali precum Tata sau Mahindra, ca și cu ofensiva electrică chineză. Dar și aici, la fel ca și în cazul Mercosur, un beneficiu direct poate veni din rolul României în lanțul de producție european: componente, subansamble, know-how industrial.
.
Câștigă industria auto românească din noile acorduri comerciale ale UE? Răspunsul scurt: Da. Fie direct, fie indirect și în mod necesar prin consolidarea unei industrii europene care are nevoie disperată de viteză.
