Pe hârtie, Alianța pentru Unirea Românilor pare un colos: cel mai recent sondaj CURS îl creditează cu 35%, o cifră la care PSD (23%), PNL (18%), USR (10%) și UDMR (5%) se uită cu jind, în timp ce SOS (5%) sau muribundul POT (2%) se zbat la limita supraviețuirii. Și totuși, peisajul de moment arată că AUR e un gigant cu picioare de lut.
.
După haosul electoral din 2024-2025, după scumpirile masive și taxele puse de-a valma din ultimele luni, după certurile de fațadă dintre liderii partidelor de la putere, coaliția de guvernare a oferit opoziției contextul perfect pentru ca un partid ca AUR să măture totul în cale. Doar că AUR nu doar că nu mătură nimic, ci începe să miroasă a eșec. De ce?
.
- Ochii care nu se văd se uită. Valul de emoție viscerală declanșat de Călin Georgescu după anularea prezidențialelor din 2024 pare că s-a stins. De altfel, Georgescu, liderul de facto și spiritual al curentului, a făcut tot posibilul să se delimiteze de AUR, iar asta s-a văzut cel mai bine la alegerile locale din decembrie 2025. Iar în lipsa autenticului, a rămas surogatul: George Simion. Oricât s-ar agita, liderul AUR nu reușește să canalizeze nemulțumirea populară și, mai grav pentru el, nu o capitalizează. După ce emoția s-a dus, în urmă a rămas doar zgomotul unui șef de partid care încearcă să poarte hainele altcuiva, care îi sunt vizibil prea mari.
- Efectul Trump. Poate cea mai evidentă dovadă de duplicitate este politica externă a partidului. În timp ce vorbește despre „suveranitate” la București, George Simion face plecăciuni în fața imperialismului american marca Trump. Statele Unite au invadat Venezuela, l-au arestat pe Maduro și au pus poprire pe petrolul țării. Trump a vorbit deschis inclusiv despre anexarea Groenlandei și a Canadei. Ce face suveranistul Simion? Depune proiect pentru ca 2026 să fie „Anul Statelor Unite ale Americii în România” la scurt timp după atacul militar din Caracas și taie un tort în forma Groenlandei acoperită cu steagul SUA la o recepție de la Trump Kennedy Art Center din Washington, în timp ce primea un premiu pompos pentru apărarea libertății de exprimare și a democrației în Europa.
- Impotența eternei opoziții. Cinci ani de opoziție înseamnă timp suficient nu doar să critici, ci să demonstrezi. AUR n-a demonstrat nimic. A lipit sloganuri de evenimentele zilei, a făcut caravane cu scandal, a strigat, dar n-a schimbat nimic. Mai grav: în momente-cheie, s-a aliat parlamentar cu exact partidele pe care le demoniza. Pentru electoratul anti-sistem, asta nu e pragmatism. E trădare.
- Testul alegerilor. Realitatea electorală a lovit AUR direct în figură în decembrie 2025. Cotat la 35%-40% în sondaje, partidul n-a luat nimic la localele parțiale. Cel mai răsunător eșec? Anca Alexandrescu. Un candidat cu notorietate, susținut de o televiziune întreagă care i-a făcut campanie deșănțată, a reușit „performanța” de a ieși pe locul doi la Primăria Capitalei. Când ai toate tunurile media pe inamic și tot pierzi, problema nu e la sistem, e la marfă.
.
AUR nu cade pentru că partidele sistem au devenit mai bune, ci pentru că AUR n-a devenit mai mult decât sistemul pe care îl atacă. Fără coerență, fără proiecte, fără lider credibil și fără distanță față de propriile contradicții, emoția se disipă. Iar în politică, emoția care nu se transformă în rezultat devine, mai devreme sau mai târziu, dezamăgire.
