USR se apropie de următoarele alegeri prins pe un culoar electoral și îngust și tot mai aglomerat. Partidul care a crescut adunând electoratul urban, educat, reformist, pro-european și profund anti-PSD descoperă acum că aproape fiecare piesă din această ecuație are un alt pretendent. O parte dintre votanții anti-sistem s-au dus spre AUR, am aflat la ultimele alegeri. Dar acum, dinspre centru vin două amenințări mult mai îngrijorătoare tocmai pentru că vorbesc pe limba electoratului rămas: Ilie Bolojan și, în curând, Nicu Ștefănuță.
.
Europarlamentarul Nicu Ștefănuță vrea să-și facă partid, potrivit G4Media, care citează surse politice familiare cu inițiativa. Ar urma să fie o formațiune politică de centru-stânga – dar europeană, adică într-o zonă în care poate pescui din bazinul progresist și reformist din care se alimentează și USR. Ștefănuță a demonstrat deja că o poate face: după ce a plecat din USR acuzând conducerea de la acea vreme că „a pierdut contactul cu societatea civilă” și că se concentrează pe controlul puterii și securizarea funcțiilor, a candidat independent la europarlamentare și a câștigat. Iar printre voturile sale s-au aflat multe pe care altădată le-ar fi primit USR sau REPER.
.
Din centru-dreapta vine Ilie Bolojan, poate o problemă și mai complicată pentru USR, întrucât concurează credibil pentru exact votantul urban, educat, anti-PSD și pro-reformă pe care USR îl considera aproape natural al său. Iar USR nu s-a străduit deloc să se diferențieze de Bolojan. Dimpotrivă: l-a susținut până-n pânzele albe, a făcut din reformele sale propria cauză și, după moțiunea PSD-AUR, a ajuns chiar la aceeași concluzie ca „echipa Bolojan” din PNL: niciun nou acord de guvernare cu PSD. A aflat prea târziu că relația nu e simetrică: atunci când legea integrității cu tot cu așa-numitul „amendament Fritz” a ajuns la vot, PNL a votat-o în bloc, invocând post-factum milioanele din PNRR aflate în joc.
.
Politic, USR l-a ajutat pe Bolojan să devină locomotivă; iată însă că locomotiva nu trage vagoanele USR. Dimpotrivă, îi cam pune piedici.
În România, rețeta sigură de a câștiga alegeri nu este pentru ceva, ci împotriva a ceva: dușmanul, la noi, este cel mai bun vehicul electoral, iar partidele de dreapta, ca PDL-ul lui Traian Băsescu, PNL-ul lui Klaus Iohannis și USR-ul, indiferent de lider, au folosit ani la rând PSD în acest rol și cu destul succes.
PSD-ul rămâne principalul dușman al USR-ului și astăzi, doar că pe o scenă pe care nu mai joacă singur. Ilie Bolojan spune aceeași poveste, aproape cu aceleași cuvinte, unui electorat asemănător – doar că o face din postura autorului reformei, care are și voința și puterea de a o pune în practică.
.
Ștefănuță poate lua progresiștii, Bolojan reformiștii de centru-dreapta, AUR, nemulțumiții anti-sistem. Pentru USR ce rămâne?
.
E o întrebare la care va trebui să înceapă să caute răspunsuri, mai ales că peste problema electorală vine mai nou cea de leadership. Dominic Fritz își va pierde mandatul de primar al Timișoarei după adoptarea definitivă a Legii Integrității. După asta, cât timp va mai putea conduce USR-ul, când există deja oameni gata să preia conducerea, după cum spunea recent liberalul Pavel Popescu?
.
A treia și cea mai importantă întrebare la care trebuie să răspundă USR-ul: mai e suficient PSD-ul ca dușman la următoarele alegeri?
