La 51,3% din totalul populației rezidente în România la începutul lui 2023 (INS), femeile sunt totuși marginal reprezentate în politica românească, în special la nivelul administrației locale. Avem legislația necesară, dar suntem pe ultimul loc din UE în ce privește prezența femeilor în politică, cu un scor de 56,1 puncte din 100 – mult sub media UE de 71 de puncte, conform Institutului European pentru Egalitatea de Gen.

La nivel național, situația e departe de a fi grozavă, dar cel puțin se îmbunătățește: astăzi, 21,72% dintre parlamentari sunt femei, potrivit AEP, ceva mai bine decât în mandatul precedent, când numai 18,5% dintre locurile din Parlament erau ocupate de femei. Comparativ cu media europeană de reprezentare a femeilor în Legislativele naționale de 30%, ar trebui să ne îngrijorăm serios. România ocupă ultimul loc în UE, conform celor mai recente date EIGE.

Cu cât mergem către comunitățile mai conservatoare din țară, cu atât situația devine, de la îngrijorătoare, de-a dreptul deprimantă: doar 6,5% din primarii din România sunt femei și doar 9% dintre consilierii locali sunt feminini, în urma alegerilor locale din 2024.

În fața Constituției suntem egali în ce privește accesul la funcții publice sau de putere. Avem chiar legi care obligă partidele să promoveze femei în politică, precum și acte normative care motivează cu bani formațiunile politice să facă loc femeilor în politica românească. Ce lipsește? Curajul din partea femeilor sau deschiderea din partea bărbaților de a le accepta în poziții de putere?