Poate că ar trebui să începem printr-o imagine pe care o știm prea bine: România, o țară cu pământ fertil cât să hrănească jumătate de continent, exportă grâu în toate direcțiile lumii, dar importă pâine, biscuiți, paste și produse procesate pe care, teoretic, le-am putea face chiar la noi acasă. O țară cu 0,44 hectare de teren agricol pe cap de locuitor, dublu față de media europeană, continuă să vândă materie primă ieftină și să cumpere înapoi valoare adăugată scumpă.
.
Așa s-a născut obsesia noastră statistică: un deficit comercial care nu se mai oprește din crescut. În primele 9 luni din 2025, România a exportat bunuri în valoare de 72 miliarde de euro, dar a importat de 96,6 miliarde. Un minus de 24 miliarde de euro, mai mare cu 4,3% față de anul precedent. Iar în agricultură, lucrurile arată și mai rău: deficitul agroalimentar din 2024 a fost de 3,3 miliarde de euro, de cinci ori mai mare decât în urmă cu doar 10 ani.
.
Acesta e contextul în care Guvernul aprobă Strategia Națională a produselor agroalimentare românești: un document ambițios, dar și o promisiune veche de când lumea: gata cu exportul de grâu și importul de pâine.
.
Executivul spune că vrea o schimbare structurală: nu doar să producă, ci să producă inteligent; nu doar să exportăm materii prime, ci să vindem produse finite; să facem din sectorul agroalimentar un pilon economic puternic, nu doar o fotografie rustică din broșurile turistice.
.
Strategia are multe direcții: creșterea competitivității, stimularea investițiilor, crearea de locuri de muncă, extinderea oportunităților și piețelor pentru producătorii și procesatorii români, promovarea durabilității, protejarea tradițiilor locale, dezvoltarea turismului. Toate sună bine… dar sună bine de ani de zile.
.
Diferența acum este că, cel puțin pe hârtie, apare un instrument concret: un Registru de piață, un fel de hartă a tuturor producătorilor români, cu informații clare despre cine produce ce, cum, și cu ce certificări. Un sistem care poate ajuta consumatorii să identifice produsele locale adevărate – cele atestate, tradiționale, ecologice, cu indicație geografică sau rețetă consacrată. Un instrument menit să scoată la lumină producătorii mici și mijlocii, să-i lege de piețe și, în cele din urmă, să creeze un ecosistem economic coerent.
.
Dacă ne uităm la cifre, avem tot ce ne trebuie: teren, tradiție, potențial, oameni, climă. Așa că poate Strategia Națională a produselor agroalimentare va fi momentul în care începem să schimbăm povestea importurilor în creștere și a procesării insuficiente. Poate că vom ajunge să vedem mai multe fabrici, mai puține tiruri care duc grâu crud la export, mai multe branduri românești pe rafturi și mai puține etichete străine pe produsele fabricate din materia noastră primă. Poate.
