Ministrul Agriculturii s-a găsit pe cine să certe pentru deficitul comercial al României: pe români. Într-o declarație cel puțin bizară, acesta a spus: „Dacă vrem să mâncăm brânză franțuzească, dacă vrem să mâncăm avocado și nu vrem să mâncăm roșii și brânză de la țăranii români, sigur că deficitul, balanța comercială, va crește. Noi avem și nu puteți să-mi spuneți că dumneavoastră mergeți într-un magazin de retail sau o piață din România și nu găsiți brânză de vacă sau de oaie românească.”
Poate că, înainte să se apuce să ne certe pentru opțiunile culinare, ministrul Agriculturii ar trebui să se uite către:
- Lipsa capacității de procesare. România exportă masiv materii prime și importă produse finite. Grâu sau floarea-soarelui pleacă din țară la prețuri mici, iar noi cumpărăm înapoi făină, ulei și produse de panificație mai scumpe. Asta nu pentru că românii vor neapărat pâine franțuzească, ci pentru că nu avem suficiente unități de procesare. Să mai spunem și că porcul, carnea preferată a românului, e cel mai importat aliment în România?
- Prețurile din piață și hipermarketuri. Un român nu se uită întâi la etichetă, ci la preț. Un kilogram de roșii românești în sezon poate să depășească bine 10-12 lei, în timp ce roșiile din Turcia de exemplu sunt la jumătate de preț. Cum să alegi „produsul românesc” când salariul mediu net în România e de circa 5.500 lei și când ponderea cheltuielilor cu mâncarea în bugetul unei familii este de peste 30%, mult peste media europeană?
- Dezechilibrul balanței comerciale. Deficitul comercial la alimente și animale vii a depășit în primele 7 luni ale acestui an 6,7 miliarde de euro. Nu pentru că românii au descoperit avocado și sushi, ci pentru că importăm carne, lactate, legume și fructe pe care le-am putea produce și procesa acasă, dacă infrastructura agricolă și politicile de sprijin ar fi suficiente.
- Distribuția și lanțurile de retail. Țăranii români nu au acces real în marile rețele de supermarketuri. Câți mici producători agricoli reușesc să pătrundă în lanțurile de retail modern, în condițiile în care acesta adună cam 70% din toți banii care se cheltuie în România pe cumpărături?
.
Așadar, înainte de a certa românii că aleg un avocado sau o brânză franțuzească, poate că ar fi mai util ca ministrul să vadă cauzele reale ale deficitului comercial pe alimente: insuficienta capacitate de procesare, prețurile prohibitive ale produselor românești și sprijinul insuficient pentru producătorii locali. Dincolo de alimente, e de spus și că România importă cel mai mult maşini şi echipamente de transport și alte produse manufacturate, nicidecum Camembert.
.
Privind de sus, deficitul comercial e și o veste bună și o veste proastă. Partea bună e că a crescut consumul pentru că a crescut puterea de cumpărare a românilor. Partea proastă e că producția internă nu a crescut pasul cu ea: ponderea importurilor de alimente în totalul importurilor României (75,9 miliarde de euro în primele șapte luni din 2025) este de 8,9%, mai mult decât dublu față de acum 15-20 de ani. Dar deficitul comercial nu se rezolvă cu apeluri moralizatoare la „patriotismul din coșul de cumpărături”, ci cu politici coerente și producție suficientă. Până atunci, românul va cumpăra ce își permite, nu ce îi spune ministrul.
