În Ibiza n-ai cum să te plictisești, iar partea cea mai bună e că poți scoate din ea ce vrei tu: zile de relaxare, nopți de petrecere, plimbări cu barca sau snorkeling, hike-uri sau plimbări cu mașina decapotabilă, peste care chiar ar fi bine să nu sari.
.
Fiecare loc de pe insulă pare să aibă propria lui personalitate. Aici găsești un mic cătun fermecător, cu o bisericuță cochetă, a cărei liniște aproape îți pocnește timpanele după gălăgia de cu seara din club. Dincolo, vezi forfotă de metropolă într-un orășel ale cărei străzi primitoare te primesc ca și când ai fi de-al locului.
.
Aici nimeni nu judecă. Vrei să faci fără talent sport în văzul tuturor? Perfect. Vrei să porți haine deocheate, care nu lasă mult loc imaginației? Foarte bine! Vrei să dansezi pe stradă, că așa ți-a venit pofta? Minunat! Totul e permis.
.
Surprinzător la Ibiza este că nu epatează – poate pentru că are o reputație deja formată; te aștepți ca totul aici să strige superlative, de la distracție la glamour, dar nu o face. Ibiza e subtilă – trebuie să știi să-i vezi reprezentația ca să înțelegi spectacolul.
.
Cluburile sunt „the place to be” dacă tot ajungi acolo, și chiar nu sunt de ratat. Sigur, dacă nu-ți place aglomerația, o să treci prin cele 9 cercuri ale infernului lui Dante, dar, dacă te obișnuiești cu puțin oxigen și oameni care se folosesc de tine pe post de proptea, rămâne ceva ca să te și bucuri de spectacol și de atmosferă.
.
Plajele nu epatează, nici prin view, nici prin amenajare, dar sunt primitoare și calde. La fel ca restaurantele: și mai puțin, și mai mult pretențioase, pentru toate gusturile. Aici cam mănânci bine oriunde te duci și e locul potrivit ca să încerci ceva nou, pe care nu-l găsești acasă… cel puțin nu cu aromă de Ibiza. Pare că cei care-ți pregătesc mâncarea, oricât de simplă, ca pâinea cu sos aioli – sau de sofisticată, ca o stridie în sos de murături (da, există), fac totul firesc, natural. Și pare să fie simplu. Poate e un specific al locului, să nu se vadă efortul. Ibiza e locul care nu cunoaște nici oboseala.
.
Magazinele sunt cele mai cochete posibil, așa că, fie și dacă nu vrei să cumperi nimic, nu poți să-ți ții degetele acasă fără să te preumbli puțin printre eșarfe, bluze, bijuterii sau orice altceva îți mai face cu ochiul.
.
Un pic mai departe de Ibiza, Formentera este iar un loc pe care nu vrei să-l ratezi – la doar o oră distanță cu boat-taxi-ul, care te plimbă pe valuri într-un semi-tur al insulei și te lasă într-un port care parcă a uitat de ceas. Apa de un albastru-lagună, plajele cu nisip din acela în care te afunzi, melci și scoici lipiți de stânci care sunt acolo probabil de când lumea și, desigur, turiști – dar aici sunt liniștiți, și de ce n-ar fi? Formentera e un templu al relaxării.
.
Acum, înapoi la Ibiza, e de știut că nu cere nimic. Doar îți dă. Nu e locul în care să-ți regăsești busola, ci cel în care poți s-o lași deoparte fără să simți că rătăcești.
.
