Pe 28 iunie, în urmă cu doar două zile, aproximativ 140.000 de oameni au ieșit în stradă în Serbia, în cea mai recentă demonstrație împotriva regimului condus de Aleksandar Vučić. Mișcarea, preluată de studenți, a cerut alegeri legislative anticipate și încheierea mandatului actualului președinte al Serbiei. Ziua nu a fost aleasă întâmplător: atunci expira ultimatumul dat de studenți prin care îi cereau lui Vučić să dizolve parlamentul și să-i îndepărteze pe susținătorii săi.
.
Seara de sâmbătă s-a transformat rapid într-un spectacol tensionat al străzii. Manifestanții s-au ciocnit cu forțele de ordine care au lansat gaze lacrimogene și grenade asurzitoare. Chiar dacă autoritățile sperau într-o disipare rapidă a mulțimii, protestele au continuat și duminică, atunci când mii de oameni au format blocade în Belgrad și în alte orașe, după arestarea mai multor protestatari anti-guvernamentali.
.
Pentru a înțelege amploarea momentului, trebuie amintit că Serbia este zguduită de mai bine de jumătate de an de manifestații masive. Totul a pornit de la o tragedie: prăbușirea acoperișului gării centrale din Novi Sad, în urma căreia și-au pierdut viața mai mulți oameni, iar alte câteva zeci au fost răniți. Incidentul a fost pus pe seama corupției generalizate și a nepăsării autorităților, iar furia populară s-a transformat rapid în revoltă.
.
De atunci, studenții au preluat frâiele mișcării. Au cerut o anchetă independentă asupra dezastrului și, din luna mai, organizarea de alegeri anticipate. Nemulțumirea lor a prins ecou în rândul unui popor tot mai sătul de guvernul populist condus de Vučić.
.
În fața acestei presiuni, puterea a încercat să își minimalizeze vulnerabilitatea. Poliția a anunțat oficial o participare de doar 36.000 de oameni pe 28 iunie, însă imagini aeriene și evaluările unor organizații independente au vorbit clar despre aproximativ 140.000 de manifestanți. A fost cea mai mare demonstrație de la 15 martie încoace, când 300.000 de sârbi au ieșit în stradă.
.
În plan extern, tensiunea este alimentată de un joc geopolitic previzibil. Rusia a numit protestele o „revoluție colorată”, amintind de valul de mișcări care au zguduit fostele state sovietice la sfârșitul secolului trecut. Ministrul de externe Serghei Lavrov a avertizat Occidentul să nu sprijine această „revoluție”, în timp ce Moscova continuă să-l susțină fără rezerve pe Vučić. De amintit aici și că președintele Serbiei a chemat și primit cu brațele deschise „experți” ai FSB-ului (serviciile secrete rusești) pentru a investiga evenimentele din 15 martie, marcate de suspiciuni privind folosirea unei arme sonice pentru dispersarea protestatarilor.
.
Aleksandar Vučić, aflat la putere din 2017 ca președinte și anterior timp de trei ani ca prim-ministru, a respins în bloc revendicările studenților. „În final, Serbia câștigă mereu”, a scris el pe Instagram, într-o postare care sună fie ca o sfidare, fie ca o încercare de a-și liniști propriii susținători.
.
Rămâne de văzut ce înseamnă acest câștig și pentru cine va fi acesta cu adevărat. Vučić controlează întreaga putere în stat și beneficiază de sprijinul solid al Moscovei. Însă poporul sârb nu pare deloc dispus nici să ierte și nici să uite. Ce va învinge în cele din urmă: ambițiile unui lider susținut din afară sau setea de dreptate și schimbare a cetățenilor săi?
