Asul din mâneca lui Viktor Orban la alegerile parlamentare din 2026 par să fie… banii. Mai exact, premierul Ungariei dă la propriu în stânga și în dreapta ca să mai rămână la putere și după ceea ce analiștii estimează că va fi cel mai dificil scrutin din ultimii 15 ani pentru liderul aflat la putere neîntrerupt de 15 ani.
.
Cu cinism calculat, Orbán a anunțat deja că în 2026 maghiarii vor avea de ales între „haos și sărăcie” dacă aleg liberal, adică o Ungarie conectată la Europa, și nu „stabilitatea” lui. În traducere liberă: între Bruxelles și portofel.
.
Strategia prim-ministrului nu e deloc subtilă nici în tactici. O ploaie de măsuri populiste cu iz economic s-a lăsat peste Ungaria lui Orbán, care acoperă orice electorat posibil, de la tineri care vor să-și cumpere locuințe cu credite subvenționate la mame cu copii mici, funcționari publici, la toată lumea care beneficiază de prețuri plafonate la alimente sau medicamente și până la pensionari, pentru care s-a propus acum, cu 1 an înainte de alegeri, cea de-a 14-a!! pensie.
.
E o strategie veche, dar eficientă: Orbán se folosește de stat ca de o pușculiță electorală. Din fonduri publice își cumpără popularitatea. Din bani împrumutați își cumpără liniștea. Iar nota de plată o vor plăti maghiarii, după ce urna se închide și bugetul se goleşte.
.
Problema e că Ungaria nu e departe de prăpastia economică. Companiile nu prea mai investesc, economia stagnează, deficitul bugetar crește peste așteptări, gradul de îndatorare a depășit 75% din PIB, împrumuturile au dobânzi uriașe, importurile au ajuns la 70% din PIB, iar inflația nu se dă bătută în ciuda celei mai mari rate a dobânzii de politică monetară din Uniunea europeană, de 6,5%. Nici nu e de mirare dat fiind că, atunci când economia se sufocă, guvernul dă și mai multe subvenții, și mai multe împrumuturi, și mai multe iluzii.
.
Paradoxul e că o parte din dezastrul economic al Ungariei poartă semnătura lui Orbán însuși. Blocarea fondurilor europene, de exemplu, e rezultatul direct al confruntării sale cu Bruxelles-ul. Fără acești bani, Ungaria e prizoniera propriei politici naționaliste: nu poate crește fără Europa, dar își face campanie din a o sfida. Dincolo de asta, efectele externe – pandemia, explozia prețurilor la energie și acum criza tarifelor – au lovit o economie care scârțâie din toate încheieturile și mai are înainte un an electoral.
.
Orbán cumpără alegerile nu doar cu bani, ci și cu o iluzie: că el e singura barieră între popor și haos. Dar haosul deja există, doar că nu e liberal: e economic și are chipul lui.
