Strategia Israelului în problema palestiniană este, în esență, una de anihilare. Nu doar a inamicilor săi direcți, nu doar a Hamasului, ci a oricărei speranțe de pace, a oricărei perspective ca palestinienii să mai poată trăi într-un stat al lor, pe pământul unde s-au născut. Prin decizii politice și militare succesive, guvernul Netanyahu a transformat soluția pentru pace a celor două state într-un scenariu care pare, cel puțin în acest moment, imposibil.
.
Cel mai recent exemplu este aprobarea planului de colonizare a regiunii E1 („East 1”), o fâșie de 12 kilometri pătrați din Cisiordania, situată strategic la est de Ierusalim, importantă pentru că este una dintre ultimele legături geografice între marile orașe ale Cisiordaniei. Oficialii israelieni nu ascund miza: construirea celor circa 3.500 de locuințe acolo ar fragmenta teritoriul palestinian într-un asemenea mod încât viabilitatea unui stat palestinian ar fi imposibilă. „Statul palestinian este șters de pe hartă”, a spus fără ocol ministrul israelian de Finanțe.
.
Proiectul E1 nu e nou. Propus prima dată în 1994, planul a fost reluat de Beniamin Netanyahu în 2012, apoi, după o suspendare de 8 ani, a fost revigorat în 2020 și reînnoit în 2022 de premierul israelian. Acum, pentru prima dată, administrația americană îl susține deschis, declarând că „o Cisiordanie stabilă asigură securitatea Israelului și este în concordanță cu obiectivul acestei administrații de a realiza pacea în regiune”. Cu alte cuvinte, ceea ce este de facto încălcare flagrantă a dreptului internațional e prezentat de oficialii SUA drept parte a unei soluții. ONU și Uniunea Europeană au condamnat decizia Israelului, dar Washingtonul a rămas de partea guvernului israelian.
.
Colonizarea Cisiordaniei nu este o excepție, ci regula. Din 1967 până astăzi, indiferent de culoarea guvernelor de la Ierusalim, politica a fost aceeași: cucerire prin așezări, pas cu pas, până când orice posibil stat palestinian să devină o ficțiune. În prezent, sute de mii de coloniști israelieni trăiesc în Cisiordania și în Ierusalimul de Est, teritorii unde locuiesc și milioane de palestinieni. Și dacă Ierusalimul de Est a fost anexat unilateral, restul coloniilor sunt considerate ilegale de dreptul internațional. Dar ilegalitatea nu a oprit niciodată procesul.
.
În paralel, războiul din Gaza atinge proporții apocaliptice. Israelul mobilizează 60.000 de rezerviști pentru asaltul asupra orașului Gaza și a taberelor de refugiați din jur, declarând că obiectivul este lichidarea Hamas și eliberarea ostaticilor. După eșecul negocierilor indirecte pentru un armistițiu, Netanyahu a anunțat intenția de a cuceri întreaga Fâșie. Dar dincolo de justificările oficiale, realitatea pentru civilii palestinieni este una de coșmar. Amnesty International vorbește despre un „genocid în direct” și o campanie deliberată de înfometare.
.
Totul a început cu atacul Hamas din 7 octombrie 2023, soldat cu 1.200 de morți și 251 de ostatici. De atunci, răspunsul Israelului a depășit orice proporție: aproximativ 62.000 de palestinieni au fost uciși în Gaza, conform datelor Ministerului Sănătății controlat de Hamas. Raportul este devastator: pentru fiecare israelian ucis de Hamas, zeci de palestinieni au fost omorâți de armata israeliană.
.
Ceea ce se conturează, așadar, nu este un conflict pentru securitate, ci un război de anihilare. Un război care vizează nu doar distrugerea militară a Hamas, ci și anularea oricărei șanse ca palestinienii să mai spere la un stat propriu, la autodeterminare, la pace. Cu fiecare casă ridicată în E1 și cu fiecare atac asupra Fâșiei Gaza, soluția celor două state se evaporă. În locul ei, rămâne un vid periculos, unde violența devine singura limbă vorbită.
