Bulele financiare au un obicei curios: se formează în jurul unor idei bune și al unor povești care sună la început prea bine ca să poată deveni realitate, dar în care oamenii sunt dispuși să parieze averi. Internetul în anii ’90 și-a propus să schimbe lumea; a reușit, dar doar după ce bula construită în jurul dotcomului s-a spart dureros. Astăzi, Inteligența Artificială promite să reinventeze lumea, iar cele mai mari companii din istorie, cu bugete care depășesc PIB-urile multor țări care se respectă, investesc sume obscene de bani în tehnologie. În speranța că la un moment dat vor avea infrastructura și puterea de a-și respecta promisiunea și de a încasa profiturile.
.
Trăim perioada de efervescență a inteligenței artificiale: în doar trei ani, companiile asociate AI au adăugat aproximativ 27 de trilioane de dolari la valoarea lor de piață, 36% din toată bursa americană. Iar cei Șapte Magnifici – Alphabet, Amazon, Apple, Meta, Microsoft, Nvidia și Tesla – adună astăzi aproape o treime din indicele S&P 500 și circa un sfert din valoarea tuturor companiilor listate din Statele Unite.
.
Miliarde s-au investit și multe alte sute de miliarde vor mai intra în dezvoltarea AI. Și totuși, Wall Street-ul începe să aibă îndoieli: entuziasmul pune lucrurile în mișcare, dar nu mai ajută când începe să golească buzunarele, fără vreo idee despre când și cum vor produce investițiile profituri proporționale. Cheltuielile făcute de giganții tech nu doar că sunt mari – asta se știa – dar depășesc toate așteptările. Așa că nu e de mirare că, după publicarea recentă a rezultatelor Alphabet și Tesla, cei Șapte Magnifici au pierdut într-o singură zi aproximativ 767 de miliarde de dolari din capitalizare.
.
Paralela cu bula dotcom este inevitabilă. Și atunci, ca și acum, evaluările urcau doar pentru că investitorii cumpărau viitorul. Între 1995 și 2000, indicele Nasdaq a crescut cu aproximativ 400% – toți erau cu ochii pe profitul viitor, dar nu vedeau lipsa veniturilor din prezent. La fel se întâmplă și azi: piața nu plătește pentru ceea ce produce AI (OpenAI de exemplu e pe pierdere), ci pentru ceea ce speră că va produce cândva. În plus, exact ca acum 30 de ani, apar și mecanisme care ridică semne de întrebare: câteva companii mută bani de la una la alta ca să-și crească valoarea de piață; infrastructura AI, la fel ca miliardele plimbate, sunt, cel puțin pentru moment, doar pe hârtie.
.
Există o diferență notabilă totuși dintre bula AI și cea dotcom: atunci, mania era alimentată în mare parte de milioane de investitori individuali și de credit ieftin, care au pierdut bani când bula s-a spart; astăzi, motorul sunt unele dintre cele mai bogate și profitabile companii din istorie – ele se află în prima linie a celor care vor plăti pentru eșec, dar nici oamenii obișnuiți nu vor scăpa ieftin: fondurile de pensii, ETF-urile și economiile a milioane de oameni sunt investite, direct sau indirect, în ele. Pionierii AI-ului, magnificii cu o treime din S&P 500, transformă un posibil șoc AI într-un risc macroeconomic.
.
Se va sparge bula? Istoria recentă arată că sunt șanse să se întâmple. Totuși, întrebarea mai importantă este cât de departe vor ajunge ecourile sale.
