Premierul Ilie Bolojan a vorbit mai mult decât trebuie într-un interviu televizat, spunând că “Avem nevoie de mai mulți oameni în piața reală a muncii. (…) Dacă nu creștem vârsta de pensionare, în general, la toate categoriile, inclusiv la pensiile speciale vom ajunge într-o situație de nesustenabilitate a sistemul de pensii peste cinci ani, peste zece ani. Nu putem amaneta viitorul generațiilor care vin după noi”.
.
Pe fondul tăierilor de venituri și creșterilor de taxe din ultima perioadă, anunțul premierului ar fi putut fi proverbiala picătură care ar fi umplut paharul nemulțumirii sociale. Dar, deși vorba i-a scăpat, Bolojan avea dreptate. Ce a spus nu a fost o greșeală, ci o realitate, dar una pe care nimeni nu e pregătit să o asculte.
.
De aceea probabil, câteva ore mai târziu, Executivul s-a grăbit să explice ce a vrut să spună autorul și să liniștească astfel spiritele, precizând că “Guvernul nu are în vedere şi nu discută în acest moment posibilitatea creşterii vârstei standard de pensionare”, care a crescut oricum în ultimii ani. Rețineți, “în acest moment”. Ceea ce înseamnă că, la un moment dat, se va întâmpla.
.
E inevitabil. Speranța de viață a crescut în România, deci putem munci mai mult – rămâne însă esențială nuanța speranței de viață sănătoase – adică cea în care nu suntem bolnavi și ne putem bucura de viață, care în România este sub media Uniunii Europene, de 58,9 ani la femei și de 59,4 ani la bărbați.
.
Țara noastră este printre codașii Uniunii Europene și la durata vieții după pensionare, potrivit Eurostat. Un bărbat român, cu o speranță de viață de 72,9 ani, petrece în medie doar 8 ani ca pensionar, iar o femeie, cu o speranță de viață de 80,5 ani, trăiește aproximativ 19,5 ani după retragerea din activitate. În ambele cazuri, cifrele sunt sub media europeană, ceea ce plasează România pe antepenultimul loc din Uniune.
.
Marea problemă este, dincolo de speranța de viață, natalitatea. România a înregistrat anul trecut cel mai mic număr de copii născuți din ultimul secol, arată datele Institutului Național de Statistică. Și mai grav este că, dintre puținii copii care se nasc, tot mai puțini finalizează studiile și intră pe piața muncii. Suntem pe primul loc în Uniunea Europeană la abandon școlar, ceea ce înseamnă și mai puțini contribuabili pentru sistemul public de pensii. Cine va susține financiar viitoarele generații de pensionari?
.
E de notat și că astăzi, în România, vârsta standard legală de pensionare este de 65 de ani pentru bărbați și 62,4 ani pentru femei. În realitate însă, românii ies la pensie mai devreme: vârsta efectivă de pensionare în 2024 a fost de 59,5 ani, deoarece în calcul intră pensiile speciale, cele de boală și de handicap. România deține și un alt record negativ: are cea mai scurtă durată a vieții profesionale din Uniunea Europeană – puțin peste 32 de ani de muncă de la primul job până la retragere.
.
În aceste condiții, colapsul sistemului de pensii este doar o chestiune de timp. Fenomenul nu este exclusiv românesc: în toată Europa, țările se confruntă cu scăderea natalității, îmbătrânirea populației și presiunea uriașă asupra bugetelor publice. Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) estimează că, până în 2060, vârsta medie de pensionare în Uniunea Europeană se va apropia de 67 de ani, iar mai multe state analizează posibilitatea de a o crește până la 70 de ani sau chiar peste.
.
Mulți privesc dreptul la pensie ca pe o realitate eternă, însă puțini știu că sistemul de pensionare are mai puțin de 150 de ani. Până în 1881, oamenii munceau efectiv până la sfârșitul vieții. Iar în contextul actual, cu statistici atât de nefavorabile României, pare că ne întoarcem, încet, dar sigur, în același punct.
