Știi cum e. Ne tot spun că Europa a pierdut „valorile tradiționale”. Că suntem bătrâni, obosiți, prea progresiști, prea moi. Că am uitat ce înseamnă să ai principii ferme, să aperi moralitatea, tot tacâmul ăla.

.

Dar hai să vedem ce se întâmplă când un politician european e prins cu mâna în borcan – și nu vorbim de borcane cu dulceață, vorbim de lucruri mult, mult mai întunecate. Abuz sexual. Copii. Fix genul de chestii care ar trebui să termine orice carieră, oriunde, oricând.

.

În Franța, dacă ar ieși ceva despre un președinte și minori? Mașini arse în fiecare intersecție. Partidul distrus. Cariera pulverizată. Final.

În Slovacia, un prim-ministru s-a dezis instant de un consilier care apărea în dosarele Epstein. Pentru că știa că altfel e sinucidere politică. Fără negociere, fără „să investigăm mai întâi”, fără „să lăsăm justiția să decidă”. Afară. Imediat.

.

Peste Ocean? „Business as usual.” Oameni cu nume în aceleași dosare? Încă la pupitru. Încă luând decizii. Încă dând lecții de moralitate și democrație.

Și apoi ne spun nouă, europenilor, că am pierdut „valorile tradiționale”.

.

Păi dacă valorile voastre tradiționale includ trecerea cu vederea a abuzului de copii când e făcut de oamenii potriviți, din partidul potrivit, cu conexiunile potrivite… atunci da, am pierdut-o complet pe aia.

Europa bătrână și moale. Prea slabă să tolereze abuzatorii de copii în funcții publice. Prea obosită să accepte scuze și diversiuni când e vorba de crimele cele mai grave.

Ce slăbiciune, nu?