Pescuitul în ape tulburi pare să fie strategia celor care „recrutează” adepți pentru idei anti-occidentale, conspiraționiste, pe alocuri ultra-naționaliste și în esență anti-naționale – adică tot ce poate crea falii între noi e folosit bulk într-o campanie-mamut de dezinformare la foc continuu, în care sunt implicați jurnaliști și publicații de presă, reale sau nu, influenceri de pe rețelele sociale, politicieni și alte persoane publice, precum clerici sau artiști.
.
Suveraniști vs. Trădători. Credincioși vs. Elgebetiști. Funcționari publici vs. Angajați la privat. Angajați vs. Pensionari. Magistrați vs. Restul. Guvern vs. popor. Pesediști vs. #Reziști.
.
Suntem în mijlocul unui război (dez)informațional cu mai multe fronturi deschise și suntem puși în fiecare zi să ne alegem o tabără; o facem mânați de emoțiile care ni se inoculează, ca să nu avem timp să înțelegem că, în mijlocul acestui haos, cineva întotdeauna pândește. Cineva care știe că, în apele tulburi ale minciunilor, kompromat-urilor și informațiilor contradictorii, oamenii obosesc să mai caute adevărul și-l acceptă pe cel servit de-a gata.
.
Un raport recent al EU DisinfoLab arată că, în țara noastră, mișcarea „suveranistă” – un cocktail de naționalism, populism și teorii ale conspirației – este principala forță care alimentează dezinformarea. Și nu e vorba doar de zgomot pe internet. Suveraniștii au ajuns să dețină circa o treime din Parlament, transformând fake news-ul într-o armă politică legitimă. Iar implicarea Rusiei în operațiunile de dezinformare nu mai e o suspiciune, ci deja o realitate documentată. Spre deosebire de alte țări est-europene, Moscova nu are în România o minoritate rusă sau canale media oficiale. Așa că acționează prin „proxies” românești, adică rețele locale care reproduc, în limbaj autohton, temele și mesajele Kremlinului.
.
Iar România, în ciuda planurilor sale de viitor sau chiar a legislației în vigoare, nu doar că este neputincioasă, dar ține șarpele la sân.
.
De ce e important să știi toate acestea?
Pentru că există oameni al căror singur scop e să te convingă să vezi lumea așa cum vor ei și-ți vor spune continuu că:
- „România e colonia Occidentului”, că Uniunea Europeană ne fură resursele, ne impune valori străine și ne transformă într-un stat vasal. Orice directivă de la Bruxelles îți va fi prezentată ca o umilință națională.
- „Războiul e la ușă” – O tactică veche de când lumea, să conduci prin frică, acum prin ideea că, votând „globaliștii”, România va fi trimisă în războiul din Ucraina, că tinerii vor fi trimiși pe front și că NATO e de fapt o formă de ocupație.
.
Cel mai mare pericol al acestor mesaje e că, repetate zilnic, devin convingeri. Așa am ajuns chiar să ne punem întrebarea dacă nu cumva așa o fi: dacă în 2024 n-am asistat la o lovitură de stat și dacă alegerile din 2025, când a câștigat Nicușor Dan, n-au fost fraudate de străini.
.
Efectul? Trăim deja cu el. Într-o țară cu o încredere oricum fragilă în democrație, aceste narațiuni au funcționat ca o bombă cu ceas, erodând până și puținele instituții în care mai credeam.
.
Sigur că România nu e un caz izolat, dar e un caz grav. Avem o mișcare suveranistă devenită instrument de dezinformare, o influență rusă care se ascunde în limbaj local, instituții care nu știu să reacționeze, mituri care au înlocuit faptele și alegeri care au fost transformate în seriale conspiraționiste. Dezinformarea nici măcar nu mai e o campanie. Este un ecosistem.
