Trump este propunerea SNSPA (Școala Națională de Studii Politice și Administrative) din București pentru Nobelul de pace. Justificarea rectorului Remus Pricopie: președintele american ar fi depus eforturi pentru “promovarea păcii și stabilității în regiuni marcate de tensiuni globale”.
Cuvântul “pace” a făcut furori în istoria umanității din cele mai îndepărtate vremuri prin multele sale înțelesuri. Mari filozofi precum Grotius, Kant și nu numai au încercat să își dea seama cum putem defini cuvântul acesta și dacă există vreun mijloc prin care îl putem “pune în aplicare”. Din păcate, la fel ca multe alte cuvinte precum “libertatea” și “binele”, “pacea” a rămas un termen vag, o idee greu de conturat în plan real, iar asta face ca marile drame ale umanități să pornească fix de la acest echivoc caricaturizat în fel și chip.
Se pare că la SNSPA, instituție în care studenții vin să afle mai multe despre știința politică, profesorii, “specialiștii”, propun o retorică foarte interesantă, susținută de niște argumente și mai interesante cu privire la rolul lui Trump în conflictele internaționale. Așa cum am spus, fiecare cu pacea lui până la urmă, dar hai să vedem și o altă față a realității.
Pentru exemplificarea rolului său de împăciuitor, Pricopie dă ca exemplu principalele conflicte pe care Trump le-a soluționat:
“Acțiunile sale pentru detensionarea situației din Gaza” – Trump a detensionat situația propunându-și să colonizeze regiunea, adică să o aducă sub controlul SUA, transformând-o într-un paradis turistic și imobiliar și mutând populația în altă parte.
“Demersurile inovatoare pentru a încheia o pace justă în Ucraina” – În nenumărate rânduri Trump a arătat crezul său cu privire la faptul că Rusia nu este un stat agresor, dând toate semnele că nu caută medierea unei “păci juste”, ci favorizarea unui stat care a încălcat tratatele de pace ratificate și a atentat la suveranitatea unui alt stat. Pe scurt, profilul perfect al unui stat agresor.
Exemple de tratate:
- Memorandumul de la Budapesta (1994) – “Statele Unite ale Americii, Federația Rusă, precum și Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord își reafirmă angajamentul față de Ucraina, în conformitate cu principiile Actului final al CSCE, să respecte independența și suveranitatea și frontierele existente ale Ucrainei”
- Actul fondator NATO – Rusia (1977) care prevede respectarea unor principii fundamentale ale dreptului internațional precum ”respectarea suveranității și integrității teritoriale ale tuturor statelor, nerecurgerea la forță și la amenințarea cu forța, rezolvarea tuturor diferendelor prin mijloace pașnice”.
