Președintele Nicușor Dan a descoperit soluția pentru ineficiența statului: să nu mai fie stat. Mai precis, să-i spună alții cum să fie stat.
.
„Vă încurajez să veniți dumneavoastră cu politici gata scrise și cu puncte de vedere gata făcute”, a spus Nicușor Dan mediului de afaceri zilele trecute, cu un aer de om resemnat care a înțeles, în sfârșit, că administrația e un coșmar birocratic fără scăpare.
.
Adică firmele să spună ce trebuie făcut, iar statul doar să semneze. Companiile să traseze direcțiile de dezvoltare, să indice zonele de investiții, să decidă ce meserii formează școala românească în funcție de nevoile privatului și, eventual, ce taxe se mai taie. Pe scurt: dacă statul e neputincios, să-l conducă privatul.
.
Câteva zile mai târziu, președintele a încercat o spălare a declarației… dar cu apă de ploaie. A adăugat și ONG-urile, asociațiile profesionale și „orice actor din statul acesta” în ecuație, sperând să pară mai participativ: „Nu se pune problema ca decizia să fie luată de altcineva decât de organele statului”, a spus.
.
Dar tot el spusese că și statul nu are proiecte, ci doar idei. Așa că, în lipsa unui aparat administrativ capabil, soluția sa e una aproape poetică: să scrie alții legile, până ne descurcăm noi.
.
E același Nicușor Dan care, cu o candoare economică rară, a explicat mai deunăzi că „ne-ar plăcea ca salariile să fie mari”, dar că nu trebuie mărit salariul minim, pentru că asta ar putea trimite oamenii în șomaj. Cu alte cuvinte, ne-ar plăcea ca lucrurile să meargă bine, dar mai bine să nu facem nimic în sensul ăsta, că poate facem rău.
.
Ceea ce frapează nu e doar cinismul involuntar al mesajului, ci și prăpastia dintre poziție și responsabilitate. Un președinte de stat care cere mediului privat și ONG-urilor „să vină cu politici gata făcute” recunoaște public că nu are încredere nici în stat și nici în propria capacitate de guvernare. Iar dacă nu ai încredere în statul pe care-l conduci, cum te aștepți ca cetățenii să mai aibă încredere în el?
.
Colaborarea între mediul privat, societatea civilă, asociațiile profesionale și administrație e, desigur, necesară. Dar nu poate fi înlocuită cu subcontractare de viziune. Privatul poate fi partener al statului, dar nu arhitectul lui. Societatea civilă poate aduce expertiză, dar nu direcție.
.
Pentru că atunci când statul își lasă politica publică în seama unor terți, nu mai vorbim de reformă, ci de outsourcing de democrație.
