București, iulie 2025. Un val de căldură aproape tropicală plutește peste Arena Națională, pe măsură ce zeci de mii de oameni sosesc la prima ediție Neversea Kapital. Sunt entuziasmați, energici și gata cu trup și suflet de distracție, chiar din primele ore ale festivalului ambițios care și-a propus ca, în trei zile și trei nopți, să cucerească prin muzică și spectacol Capitala. A reușit? Greu de răspuns, dar e cert că, fie că-l iubești sau îl detești, de la Neversea Kapital nu pleci indiferent.
.
Oamenii din spatele primei ediții Kapital au investit, fără îndoială, enorm de multă pasiune și resurse în organizare. Și s-a simțit: scena principală arăta mai degrabă ca o catedrală de lumini, iar proiecțiile, ecranele uriașe și sunetul făceau Arena să pulseze cu un aer cosmopolit. De la line-up puteai înțelege că organizatorii au vrut să asigure ceva pentru fiecare. Aici sigur nu puteai să nu-ți găsești un artist, o voce sau o melodie pe măsura gusturilor tale.
.
Un vârf al Main Stage fost, după reacția Arenei, show-ul lui Salvatore Ganacci. Oamenii păreau să știe ce urmează: tradiționala lui infuzie de manea, strecurată cu un live Florin Salam printre beat-urile explozive, a fost momentul în care stadionul s-a umplut complet de energie. Dar o atmosferă incredibilă a fost și la Ark Stage, la show-ul CTC pe care băieții l-au împărțit generoși cu audiența ce recita frenetic versurile alături de ei, sau la Rareș, unde spectatorii păreau în transă. Per total, atmosfera a avut momente extraordinare, dar și porțiuni în care părea că publicul așteaptă ceva… altceva. Poate era oboseala, poate că seturile nu au fost mereu cele mai inspirate, cert e că au existat aceste pauze colective, când mii de oameni păreau să se fi blocat în același gând. Și totuși, când revenea energia, Arena redevenea un organism viu.
.
Dar, cum e viața, nu le poți avea pe toate. Neversea Kapital a dezamăgit pe partea de organizare, agonizant. De apreciat totuși că s-au făcut câteva schimbări după valul de plângeri din prima zi, când s-a stat masiv și repetitiv la cozi, pentru orice; lucrurile s-au îmbunătățit vizibil în următoarele două zile, dar au rămas de descurcat ițe organizatorice chiar și după final.
.
Una peste alta, e mare lucru că Bucureștiul are în sfârșit un festival de talia Neversea. Orașul are nevoie de astfel de experiențe și are nevoie să simtă pulsul marilor evenimente. Kapital mai are însă ceva drum de parcurs până să devină un festival cu adevărat de capitală europeană. Dar poate ăsta e farmecul începuturilor: nu poate să nu-ți placă și, în același timp, nu poate să nu-ți displacă. Ca-n viață, nu le poți avea pe toate.
.
