Când cineva trimite drone de recunoaștere spre portavioane americane și încearcă să captureze petroliere în aceeași zi, e clar că nu verifică doar dacă radarul funcționează.
.
Iranul a avut o zi plină pe 3 februarie. Mai întâi, o dronă Shahed-129 s-a apropiat de USS Abraham Lincoln și grupul său de luptă în Golful Persic. Un F-35C a rezolvat problema în stilul clasic american – l-a doborât. Dar asta nu e important. Important e că iranienii au văzut exact cum reacționează americanii, cât de repede, cu ce mijloace și de la ce distanță.
.
Trei ore mai târziu, două ambarcațiuni rapide iraniene, susținute de o altă dronă, au încercat să captureze un petrolier sub pavilion american – M/V Stena Imperative. Nu orice petrolier, ci unul care a alimentat nave americane în trecut. Coincidență? Nu există coincidențe în geopolitică.
.
Negocierile au două fețe. În timp ce testau nervii Marinei americane, iranienii jonglau și cu diplomația. Au cerut mutarea negocierilor din Turcia în Oman și eliminarea partenerilor regionali de la masă. Motivul e simplu: statele din Golf vor discuții despre rachetele balistice iraniene și proxy-urile regionale. Teheranul vrea să vorbească doar despre nuclear. Iar despre nuclear, mesajele sunt contradictorii până la absurd. Oficiali anonimi spun presei occidentale că Iranul ar accepta „zero îmbogățire” și ar trimite uraniul în Rusia. Oficialii cu nume și funcție spun exact opusul la televiziunile arabe. Ali Shamkhani, omul Liderului Suprem în Consiliul de Securitate, a asigurat Hezbollah-ul că Iranul nu cedează nimic și că va lovi Israelul dacă americanii atacă.
.
Sângele nu se usucă și nu se uită. În Mashhad, studenții au comemorat-o pe Faezeh Hosseinnejad, ucisă de forțele de securitate pe 9 ianuarie. Comemorarea s-a transformat în protest. Regimul știe că funeraliile devin revolte – de aceea încearcă să le blocheze. Nu întotdeauna reușește.
.
Iranul joacă simultan pe trei table: intimidare militară, diplomație selectivă și represiune internă. E un echilibru instabil, genul care precedă fie un acord surpriză, fie o escaladare serioasă. Istoria Golfului Persic ne arată că ambele variante sunt la fel de probabile. Liniștea nu durează niciodată mult în regiunea asta.
