Există recesiuni pe care nu le poți evita. Vin din afară: o pandemie, un război, o criză financiară globală. Și există recesiuni pe care ți le construiești singur, pas cu pas, prin decizii politice care sufocă exact motorul economiei. Datele publicate astăzi de Institutul Național de Statistică arată că România pare să fi intrat în a doua categorie. Economia este cu 1,2% mai mică decât în primul trimestru al anului trecut, iar aproape fiecare indicator spune aceeași poveste: oamenii cumpără mai puțin, firmele produc mai puțin, iar încrederea în viitor abia pâlpâie.
.
Tabloul: Agricultura, silvicultura și pescuitul n-au adus absolut nimic la creșterea PIB. Industria continuă să se contracte, comerțul, transporturile, HoReCa și reparațiile auto scad, tranzacțiile imobiliare dau înapoi, și până și IT-ul – sectorul care ani la rând a fost locomotiva economiei românești – devine și el un factor de frânare. Da, există și domenii care merg bine: construcțiile cresc cu 7,9%, iar activitățile recreative cu 11,5%. Dar acestea sunt excepțiile care confirmă regula. Imaginea de ansamblu e a unei economii care rămâne fără energie.
.
Cel mai important semnal vine din buzunarele românilor. Cheltuielile populației au scăzut cu 1,8% față de aceeași perioadă a anului trecut și explică, practic, întreaga contracție economică. Contribuția lor la PIB este de -1,2 puncte procentuale, într-o economie care s-a contractat cu 1,2%. Cu alte cuvinte, recesiunea poartă chipul consumatorului care a început să renunțe la cumpărături. Nu pentru că și-a schimbat obiceiurile, ci pentru că austeritatea, inflația și scăderea puterii de cumpărare l-au obligat să o facă. După ce am văzut salarii care au pierdut teren în fața scumpirilor și zeci de mii de locuri de muncă dispărute, cifrele de astăzi sunt mai degrabă confirmarea unei tendințe decât o surpriză.
.
Nici companiile nu par să creadă că lucrurile se vor îmbunătăți prea curând. Investițiile cresc timid, cu doar 2,2%, mult sub estimările inițiale, în condițiile în care, după frânarea economiei prin măsurile de austeritate luate începând cu luna august anul trecut, investitorii erau colacul de salvare care trebuia să ne scoată din recesiune.
.
Și totuși, în mijlocul acestui peisaj, există un actor care cheltuie cu entuziasm: statul. În anul prezentat drept anul austerității, consumul administrațiilor publice (servicii publice generale, apărare naţională, menţinerea ordinii publice, activităţi legislative şi de reglementare, cercetare şi dezvoltare etc.) a crescut cu aproape 13%. Paradoxul e greu de ignorat. Populației i se cere să strângă cureaua pentru a reduce deficitul, economia încetinește tocmai pentru că oamenii consumă mai puțin, iar componenta care ține cererea în viață este… consumul statului.
.
Perspectiva nu e nici ea prea încurajatoare. Față de ultimul trimestru din 2025, economia nu a mai crescut deloc: exact 0,0%. Problema este că și trimestrul anterior fusese unul de scădere. România intră astfel într-o combinație periculoasă: economie blocată, consum în retragere și prețuri care continuă să urce. Economiștii îi spun stagflație. În cazul nostru, termenul pare să aibă și un adjectiv potrivit: autoindusă.
