Istoria Rusiei e un șir lung de cizme murdare pe gresia altora. Două sute de ani în care Kremlinul a jucat mereu aceeași carte: intră, ocupă, rearanjează mobila și lasă cadavrele sub covor. De la țari până la Putin, nimic nu s-a schimbat cu adevărat. Și totuși, întrebarea care bântuie Europa e asta: cât de nebuni ar fi să lovească direct o țară NATO?
.
1. Războiul cu mâinile curate (scenariul cel mai probabil)
Nu vezi tancurile, dar simți mâna murdară. Servere sparte, rețele electrice prăbușite, trenuri care nu mai ajung la timp, voturi care se evaporă în softuri obscure. Ăsta e războiul „safe” pentru Kremlin: destul cât să te doară, niciodată destul ca să declanșeze Articolul 5. Țările baltice și Polonia sunt primele la meniu. Nu curge sânge pe străzi, dar oamenii își pierd locurile de muncă, economiile și somnul.
.
2. Glonțul „din greșeală” (probabilitate medie)
O rachetă cade într-un sat polonez. O dronă rătăcește în Slovacia. Moscova ridică din umeri: scuzați, n-a fost intenționat. NATO înghite în sec, face o conferință de presă, trimite niște avioane la patrulare. Toată lumea știe că jocul e mai murdar decât pare, dar nimeni nu vrea să fie prima țară care apasă butonul nuclear. Asta nu e pace, e o ruletă rusească jucată pe masă de bucătărie, cu un pahar de vodcă și o cameră încărcată.
.
3. Lovitura în plin (puțin probabil, dar apocaliptic)
Imaginează-ți tancurile rusești intrând în Estonia. Sau Letonia. Articolul 5 se aprinde ca o alarmă de incendiu. Americanii, britanicii, germanii – toți sunt trași în dans. Într-o săptămână, frontul nu mai e doar la Harkov, ci și la Riga. Și atunci cuvântul „nuclear” nu mai e metaforă, e pe masa cuiva din buncăr. Probabilitatea e mică, pentru că Rusia ar semna un bilet de sinucidere. Dar istoria are prostul obicei să fie scrisă de nebuni convinși că restul lumii blufează.
.
Cel mai probabil vom vedea varianta cu atacurile murdare, tăcute, care nu lasă urme de sânge, dar fac viața amară. Cel mai riscant e scenariul cu „accidentele” – nimeni nu vrea să pornească Al Treilea Război Mondial pentru o fermă bombardată „din greșeală”, dar exact așa încep marile incendii. Și apoi e scenariul final, cel care miroase a sfârșit de lume.
Dacă istoria Rusiei ne-a învățat ceva, e că nu poți exclude niciodată imposibilul. E doar o chestiune de câtă vodcă s-a băut la Kremlin în seara aia și cât de gros e fumul în sala de consiliu.
