Pentru Nicușor Dan, nu hoțul neprins e negustor cinstit. Ci hoțul prins că a furat mai puțin e cinstit față de cei care au furat mai mult. Cel puțin asta reiese din declarațiile președintelui privind demisia lui Ionuț Moșteanu după ce s-a dovedit că acesta a mințit despre studiile sale în CV. „Cred că sute de milioane de euro e mai corupt decât o diplomă”, a spus președintele, profitând de ocazie ca să mai puncteze și un atac subtil la candidații PNL și PSD de la București, vorbind despre PUZ-urile de sector. Un furt mic e mai grav decât unul mare? Da, e. Dar cu siguranță nu e mai puțin furt.

.

E fascinantă elasticitatea președintelui când vine vorba de ce e sau nu e corupție. Pare că cei din jurul lui, oricât de anchetați sau dovediți corupți, tot sunt mai puțin corupți ca ceilalți. Cazul fostului ministru al Apărării USR e un exemplu, la fel cum e și cel al lui Vlad Voiculescu, consilier tot din USR al președintelui, numit deși e urmărit penal – și aici, Nicușor Dan a avut o explicație halucinantă: „nu ne putem baza pe suspiciuni care se întind ani de zile”…

.

Iată că brusc, pentru Nicușor Dan și partidul din care provine și pe care-l sprijină – cel care a făcut din eticheta „Penal!” o strategie de marketing – nu mai contează penalii. Contează doar penalii altora.

.

Dar poate cel mai tulburător nu e dublul standard, ci că președintele care a inclus corupția în strategia națională de apărare a țării, care a spus în mesajul de Ziua Națională că România e o țară coruptă și a declarat că-și dorește și o campanie anticorupție aplică o versiune atât de selectivă a termenului. România e coruptă, da, dar nu România lui.

.

Poate președintele trebuie să clarifice mai întâi ce înseamnă corupție, prin criterii consecvente. Nu în funcție de tabere, nu în funcție de prietenii politici și nu în funcție de cât de util îți este un om într-un anumit moment. Altfel, nu ne rămâne decât principiul simplu: Corupt e orice adversar, iar necorupt e orice apropiat.