Orice regim autoritar are nevoie de un dușman. De un “rău exterior” care justifică măsurile extreme, controlul populației și, uneori, distrugerea valorilor democratice în numele „siguranței naționale”. În cazul președintelui american Donald Trump, acest dușman poartă numele generic de „inamici străini” – o etichetă vagă, dar eficientă, care a fost transformată în armă politică împotriva imigranților și, mai nou, împotriva propriei populații.
.
Trump și-a început „cruciada” împotriva celor pe care îi consideră „invadatori de lumea a treia” încă de la începutul celui de-al doilea mandat, impunând o politică de deportare agresivă și nediscriminatorie. Sub această umbrelă, Agenția pentru Imigrație și Vămi din SUA (ICE) a lansat raiduri violente, fără mandat, în parcările retailerilor, la muncă sau chiar la audierile pentru vize, pentru a-și îndeplini cotele de deportări.
.
Problema e că cei vizați nu sunt teroriști, ci oameni care muncesc – unii dintre ei de zeci de ani în State – sau care își caută un trai mai bun, un loc de muncă, un viitor. Sunt exact acei oameni pe care America, în trecut, îi primea cu promisiunea visului american.
.
Era firesc deci ca acțiunile ICE să ducă la proteste masive în Los Angeles, al doilea cel mai mare oraș al SUA. Dar, în loc să răspundă prin dialog sau reformă, administrația Trump a trimis mii de pușcași marini și trupe din Garda Națională pentru a reprima manifestațiile, care se întind acum în toată țara. Fără precedent în ultimele decenii, președintele a mobilizat armata pe teritoriul național împotriva propriilor cetățeni fără aprobarea statului, care l-a și dat în judecată pentru această decizie. Guvernatorul Californiei, Gavin Newsom, a condamnat acțiunea, iar Trump, sfidând limitele instituționale, a amenințat voalat chiar cu arestarea acestuia.
.
Și mai îngrijorător este că asta nu-i doar o greșeală de calcul politic. E un test. Trump, de la începutul mandatului, a avut o strategie clară: să testeze limitele Constituției americane. A încercat să vadă cât de departe poate merge fără ca sistemul democratic să-l oprească și a deschis toate fronturile simultan: a atacat imigranții, presa, justiția, mediul academic și funcționarii publici. Ultimii au fost chiar obligați să semneze jurăminte de loialitate – nu față de statul american, cum s-a întâmplat o singură dată în istorie, în timpul lui Harry Truman, ci față de persoana lui Donald Trump.
.
America: din bastion al democrației în laborator de autoritarism?
America a fost, pentru multe decenii, simbolul suprem al democrației. Dar în epoca Trump, această imagine se fisurează. Presa internațională și analiștii politici discută deschis despre virajul spre extrema dreaptă și chiar despre un potențial regim cu accente fasciste. Iar demonstrațiile de forță sunt acum un semnal clar că democrația americană e testată la limită.
.
Și totuși, e posibil să asistăm la un spectacol sau chiar vedem un (nou) pas făcut către dictatură? Fiindcă unii spun că totul este doar un show, că Trump creează haos pentru a distrage atenția de la a lui „big, beautiful bill” – proiectul său politic de termen lung, dezbătut în aceste zile de Congresul american. Ar fi o veste bună, dat fiind că alternativa indicată de acțiunile președintelui arată începutul unui drum fără întoarcere: al guvernării prin forță militară și al decredibilizării și emasculării instituțiilor americane. În fața acestui val, Justiția ar rămâne singurul zid de apărare. Dar cât de rezistent poate fi și pentru cât timp?
